Raluca are o tradiție veche, puțin ciudată. În fiecare an, cu o seară înainte de Anul Nou, fata merge la o vrăjitoare. Pentru că locuiește într-un oraș mare, găsirea unei noi vrăjitoare nu e o problemă.
Adevărul e că Raluca e singură. Oricât de mult s-ar strădui să cunoască un tânăr nobil, tot e în zadar. Se pare că toți domnișorii de rang înalt au dispărut de mult
Anul acesta îţi vei întâlni destinul! proclamă cu solemnitate vrăjitoarea orbă, privind printr-un cristal sclipitor.
Unde? Unde îl voi întâlni? întreabă Raluca nerăbdătoare. În fiecare an îmi spun același lucru. Anii trec și încă nu am găsit soarta mea.
M-a recomandat pe tine ca fiind cea mai puternică vrăjitoare. Vreau să-mi spui exact locul! Altfel îţi dau o reclamă negativă amenință fata.
Vrăjitoarea încruntă fruntea. Înțelegând că are de-a face cu o persoană nebună, nu se poate desprinde uşor de ea. Ştia că, dacă nu îi spune un adevăr, Raluca va sta la coadă până seara, blocând pe ceilalţi care vor să-şi afle destinul.
Îl vei întâlni în tren! rosteşte cu ochii închişi. Îl văd deja înalt, blond, foarte frumos. Un prinţ de poveste
Uau! exclamă fata. În ce tren și când?
Înainte de Anul Nou! chicoteşte vrăjitoarea. Mergi la gară. Inima îţi va arăta din ce direcţie să cumperi biletul
Mulţumesc! zâmbeşte Raluca, fericită.
Raluca iese din casa vrăjitoarei, ia un taxi și se îndreaptă spre gară. La fereastra ghişei de bilete, entuziasmul îi scade puţin. Răsfoieşte orarul fără să ştie ce bilet să aleagă.
Spuneţi ceva! strigă cu iritare casierul, scoţând-o din starea de blocaj.
Iaşi pe 30 decembrie. Vagon compartiment, mormăie Raluca.
Îşi imaginează cum o aşează într-un compartiment confortabil, bea ceai, iar la un moment dat uşile se deschid şi intră el, logodnicul ei
Ajunsă acasă, Raluca strânge repede lucrurile de călătorie, căci trenul pleacă târziu în seară.
Nu se gândeşte la consecinţele călătoriei. Nu ştie ce va face în noaptea de Revelion într-un oraş străin. Vrea doar ca prezicerea vrăjitoarei să se împlinească cât mai curând.
E greu să te simţi inutilă, mai ales în zilele de sărbătoare. Toţi se strâng în familii la masa de sărbători, dăruiesc cadouri. Toţi, în afară de ea
Câteva ore mai târziu, Raluca se află în compartiment cu o ceaşcă de ceai. Totul este aşa cum îşi imaginase. Mai trebuie doar să aştepte să intre prin uşă prinţul.
Bună ziua! salută o bătrână, aruncând o valiză mare în compartiment. Unde e al doilea loc?
Aici spune Raluca, arătând spre un raft din faţă, privind confuză. Aţi greşit? E chiar acest vagon?
Nu, dragă, nu greşesc, zâmbeşte bătrâna şi se așază pe locul liber.
Scuzaţi, permiteţi-mi să trec, mormăie Raluca, realizând că a făcut o prostie mare. Lăsaţi-mă să ies! Mam răzgândit să călătoresc!
Aşteaptă, îţi pun valiza în siguranţă, spune bătrâna, neînţelegând ce se întâmplă.
Uite, trenul a plecat, suspină Raluca. Şi acum?
De ce vrei să pleci brusc? Ai uitat ceva? întreabă femeia.
Raluca ignoră întrebarea şi se uită pe fereastră. Ştie că bătrâna nu are vina, că a adus eu acea necaz pe sine.
Între timp, Maria Alexandru scoate din bagaj încă nişte plăcinte calde de casă şi începe să le ofere copasagerului.
Mă duseam la fiica mea în vizită, explică către Raluca. Acum grăbesc spre casă, fiul şi logodnica lui vin în vizită. Vom sărbători împreună Anul Nou.
Ce noroc Eu probabil voi sărbători Anul Nou pe gară, remarcă melancolic Raluca.
Răspunzând cu sinceritate, bătrâna îi spune adevărul despre drumul ei.
Eşti prostească! De ce alergi la aceşti escroci? o mustră femeia. Vei găsi destinul tău. Nu te grăbi. Totul are timpul lui
A doua zi, Raluca păşeşte pe peronul unui oraş pe care îl vede pentru prima dată. Ajută cu amabilitate pe Maria să iasă din vagon şi rămâne ezitantă, neştiind ce să facă în continuare.
Mulţumesc, Raluca! Un An Nou fericit! îi răspunde Maria Alexandru.
Şi dumneavoastră la fel! răspunde Raluca, cu un zâmbet trist.
Femeia se uită la ea, fără să ştie cum să-i ridice moralul. Înţelege că să stai pe gară în noaptea de Anul Nou nu e cel mai bun început de an.
Raluca, vino la mine! propune brusc. Împodobim bradul, punem masa de sărbători
Ce e incomod, ezită Raluca.
Şi pe gară nu e comod, nu? râde bătrâna. Hai, nu discutăm. Hai să mergem!
Raluca acceptă invitaţia. Maria avea dreptate: afară năpădea o furtună, fără să aibă rost să rătăcească pe gară.
Sasul şi Lia sunt deja acasă, zâmbeşte femeia.
Sasul, văzând din fereastră că mama a ajuns cu taxiul, se grăbeşte spre lift să ia bagajul greu al mamei.
Sasule, salut, dragă. Nu sunt singură, am şi o musafiră. E fiica unei vechi prietene, Polinica, spune Maria, clipind viclean.
Super! răspunde tânărul. Vă rog, intraţi, Raluca.
Raluca priveşte înaltul blond și roşeşte. Imaginea lui o imagina în tren. Destinul, se pare, ia făcut din nou o farsă
Unde e Lia? întreabă mama.
Mămică, Lia nu e şi nu va mai fi niciodată. Nu vreau să vorbim despre asta. Bine? se încruntă Sasul.
Bine mormăie femeia.
Seara toţi stau la masă şi întâmpină anul vechi.
Raluca, vei sta cu noi mult timp? zâmbeşte Sasul, așezândui o farfurie de salată.
Nu. Dimineaţa mă duc, spune ea cu un strop de tristeţe.
Nu vrea să plece aşa repede din casă, atât de primitoare. Simte că o ştie pe Maria şi pe Sasul de-o viaţă.
Nu înţeleg de ce te grăbeşti? se miră bătrâna. Raluca, mai rămâi puţin.
Adevărat, Raluca, rămâi. Avem o pistă de patinaj, mâine seara o putem vizita. Nu pleca așa de repede, o roagă Sasul.
Mă convingeţi, zâmbeşte Raluca. Cu plăcere rămân.
În anul nou, sărbătoresc patru: Maria Alexandru, Sasul, Raluca şi micuţul Andrei
Credeţi în minuni de Anul Nou?
