Neurăm pe loc de îndată de înghițirea ei, imediat ce a pășit pragul casei noastre.
Are păr ondulat, e înaltă și subțire.
Tricoul ei nu spune nimic, dar mâinile îi seamănă cu ale mamei. Degetele sunt mai scurte și mai groase, le strânge întrun nod. Picioarele îi sunt mai subțiri decât ale mamei, iar tălpile sunt mai lungi.
Stăm cu fratele meu Vasile, are şapte ani, eu nouă, și îi trimitem cuvinte tăioase.
Mădălina e lungă ca un kilometru, nu e nimic de genul Mila!
Tatăl observă disprețul nostru și ne strigă: Comportaţivă cum trebuie! Ceva aţi devenit, nişte necultivaţi?
Dar ea rămâne cu noi mult timp? întreabă Vasile, cu un aer încăpățânat. El poate spune aşa, e mic și e băiat.
Pentru totdeauna, răspunde tatăl.
Se aude că începe să se enerveze. Dacă se supără, nu ne vom mai descurca. Mai bine să nu-l irităm.
După o oră, Mădălina se pregăteşte să plece acasă. Îşi pune pantofii și, pe când iese, Vasile încearcă să-i pese. Ea aproape că sare în hol.
Tatăl se panichează: Ce sa întâmplat?
Am împiedicat altă pereche de pantofi, răspunde ea fără să-l privească pe Vasile.
Totul e aruncat. Curăț eu!, promite el fără ezitare.
Iar noi înţelegem: el o iubeşte. Încercăm în zadar să o scoatem din viaţa noastră, oricât am încerca.
Odată, când Mădălina era în casă fără tatăl, la un comportament dealaltăgore, ne spune, cu voce dreaptă:
Mama voastră a murit. Aşadar, așa se întâmplă uneori. Ea stă acum pe tărâmul cerului și vede tot. Cred că nu îi place felul în care vă purtaţi. Înţelege că o faceţi de rău, doar pentru a vă distra. Voi păstraţi amintirea ei ca pe un trofeu.
Ne înfricoşăm.
Vasile, Ana, voi sunteţi copii drăguţi! Aţivrea să păstraţi amintirea mamei aşa? Un om bun se arată prin fapte, nu prin spini! Numă pot crede că sunteţi mereu aaaţi ca nişte ariciori!
Prin discuţiile acelea, ne dimină dorinţa de a arăta latura întunecată.
Întro zi, iam ajutat să dezbrace cumpărăturile de la magazin. Cât de mult mă lăuda Mădălina! Mia mângâiat spatele. Degetele nu erau ale mamei, totuşi ma făcut plăcere. Vasile a devenit gelos.
Am pus şi eu căni spălate pe raft. Mădălina lea lăudat pe amândoi. Mai târziu, sea dus la tată, cu voce tare şi plină de entuziasm, şi ia povestit ce ajutoare suntem noi. El a fost fericit.
Ciudăciunea ei ne împiedica să ne relaxăm. Vrem să-i deschidem inima, dar nu reuşim. Nue mamă, şi tot aşa!
După un an, uităm cum trăiam fără ea. Şi după un incident, ne îndrăgim pe Mădălina fără să ne dăm seama, aşa cum o făcea și tatăl.
Vasile, în clasa a şaptea, nu trece cu bine. La hărțuieşte un băiat Vasile Hrabă, de aceeaşi înălţime, dar mult mai obraznic. Hrabă se pune în competiţie cu Vasile, pur şi simplu pentru că poate. Familia Hrabă e unită; tatal său îi spune deschis: Eşti bărbat, loveşte-i pe toţi. Nu aştepta săţi cădea supremaţia. Aşa Hrabă îl alege pe Vasile ca ţintă uşoară.
Acesta vine acasă fără sămi spună nimic, surorii mele, aşteaptă săse rezolve tot singur. Dar lucrurile nu se rezolvă de una singură. Cei agresivi se simt în siguranţă din lipsa pedepsei.
Hrabă îl loveşte deschis pe Vasile. De fiecare dată când trece pe lângă el, îi dă un pumn pe umăr. Am reuşit să scot informaţiile din Vasile cu multă trudă, când am observat vânătăile pe umăr. El credea că bărbaţii nu trebuie săşi împingă problemele pe fraţi, chiar dacă sunt mai mari. Nu ştiau că, în spatele uşii, Mădălina asculta cu atenţie conversaţia noastră.
Vasile îmi cere să nu spun tatălui, ca să nu se înrăutăţească. Îl imploră să nui mai dea cu pumnii lui Hrabă! Eu aş vrea săl apăr, săl ucid chiar! Tatăl nu trebuie să ştie, că sar înfrunta cu tatăl lui Hrabă, şi ar putea ajunge în închisoare.
Mâine e vineri.
Mădălina, pretinzând că merge la piaţă, ne duce la şcoală şi, pe ascuns, ne cere săi arătăm pe Hrabă. Îi arăt. Şi să ştie că este un porc!
Apoi totul sea aprins. În şcoala lui Vasile începe ora de limba română. Mădălina intră în clasă, cu o coafură şi un unghiu frumos, cu vocea dulce, şi cere lui Vasile Hrabă să iasă din cabinet, pentru că are o treabă cu el. Profesoara permite, fără săşi dea seama. Hrabă iese liniştit, crezând că Mădălina e un nou organizator.
Mădălina îl apucă de piept, îl ridică de pe pământ şi îi șuieră:
Ce vrei de la fiul meu?
De ceacelfiultău? seîntreabă bănuit.
De Vasile Rădulescu!!
Nnnimic
Aşa vreau să numai faci nimic! Dacă îţi atingi din nou fiul meu, mă apropii de el sau mă uit în altă parte, te voi tăia! Numai există milă!
Tată, lăsaţimă,spună Hrabă cu voce sfâşietoare. Nuvoi mai face!
Pleacă de aici! spune o doamnă, punândul pe loc. Şi nu îndrăzni să vorbeşti despre mine. Îţi voi trimite pe tatăl tău la închisoare pentru că ai crescut un tânăr infractor! Spune că este vecina și căi va cere scuze după ore.
Hrabă fuge în cabinet, îşi corectează uniforma şi îşi spune că e vecin.
Nu îl mai priveşte rău pe Vasile. Evită săl mai vadă. Îşi cere scuze în aceeaşi zi, scurt, agitat, dar îşi cere iertare.
Nui spuneţi tatălui, nea cerut Mădălina, dar am cedat şi iam povestit tot. El a fost uimit.
Întrun moment, ea ma îndreptă pe drumul cel bun. La şaisprezece ani mam îndrăgostit de o dragoste nebună, în care hormonii copleşesc raţiunea şi se caută ceva interzis.
Mie ruşine săamintesc! Dar îţi spun: mam legat de un pianist şomer, mereu beat, fără să observ căe evident. El îmi spune că eu sunt muza lui, iar eu mă topesc în braţele lui ca ceară. A fost prima mea experienţă cu un bărbat.
Mama a mers la pianist şi ia pus două întrebări: Se abţine el uneori şi cu ce ne vom întreţine?
Cu un plan stabil de viaţă, a promis să se gândească la evoluţia noastră. Desigur, dacă pianistul îşi va asuma întreţinerea mea, căci o locuinţă modestă nue de ajuns pentru seriozitate.
El era cu cinci ani mai tânăr decât Mădălina, iar eu cu douăzecicinci de ani mai în vârstă. Nul tratase cu delicată. Nul voi repeta aici, dar ruşinea faţă de mamă nu ma părăseşte, mai ales când mia spus: Credeam că eşti mai înţeleaptă.
Povestea mea de iubire sa terminat întrun mod urât şi neplăcut, dar nu a ajuns la închisoare, nici pentru pianist, nici pentru tată. Mădălina a intervenit la timp.
Au trecut mulţi ani. Cu Vasile am format o familie cu valori principale: dragostea, respectul, grija, chiar dacă dragată este greșită sau pierdută. Toate sau înrădăcinat prin Mădălina.
Nicio femeie nu ar fi făcut atât de mult pentru noi doi fraţi. Tatăl e fericit alături de ea, îngrijit şi iubit.
Întrun anumit moment, familia ei a suferit o tragedie. Noi nu ştiam, Vasile nici nu ştia! Tatăl nu nea anunţat. Mădălina sa îndrăgostit de tatăl nostru şi a părăsit soţul. Avea un fiu, dar a murit din vina soţului. Nu a putut săîi ierte.
Ne dorim să credem că iam alinat puţin durerea. În orice caz, rolul ei enorm în educaţia noastră nu a fost niciodată subestimat. În jurul ei se adună întreaga noastră familie. Nu ştim cum săi mulţumim, ce papuci săi punem pe picioare. O prețuim şi o ocrotim.
Căci mamele adevărate, chiar şi când apar obstacole ca un picior răutăcios, nu se împiedică niciodată.
