Îmi spun Elena Martin și locuiesc în Râmnicu Vâlcea, un oraș fermecător ascuns între dealurile Olteniei. Îl cunosc pe Ovidiu de-o viață. Mereu a fost sufletul petrecerilor, amator de distracții și adept al vieții lipsite de griji. Dar soarta i-a jucat o festă amară, iar acum se zbate în groapa pe care singur a săpat-o.
Soția lui, Sorina, muncește de doi ani în Italia. L-a lăsat acasă cu doi copii deja mari și independenți și a plecat să câștige un ban. Revine doar o dată pe an, vara, pentru una-două săptămâni, fiindcă mai mult nu-i permite concediul. Totuși, lunar pune bani în contul comun, de unde Ovidiu poate să retragă. Recent, m-am întâlnit întâmplător cu el pe stradă și m-a invitat la o cafea. Acolo mi-a împărtășit povestea lui, amară precum un tutun ieftin și atât de absurdă încât și acum mă întreb cum a ajuns aici.
După ce Sorina a plecat, Ovidiu a rezistat singurătatea un an, petrecându-se între aventuri cu foste iubite, dar apoi s-a gândit: ajunge. A dorit căldură, pasiune, pe cineva alături în pat. “Trăim doar o dată!” își spunea. Și a pus ochii pe o tânără, Anca, care de mult îl atrăgea. Ea se făcea că e de necucerit, dar în cele din urmă s-a lăsat cucerită și a devenit amanta lui. Frumoasă ca dintr-o revistă, dar cu un caracter insuportabil. Mofturi, isterii, cerințe fără sfârșit. Iar Ovidiu, blând și bun, ca ceara în mâinile ei, îndeplinea tot ce-și dorea ea.
Înțelegea bine că de la astfel de amante nu te poți aștepta la bine, mai ales dacă ești slab și gata să faci orice pentru un zâmbet de-al lor. Anca l-a stors de bani. Mai întâi pentru haine și plăți, apoi pentru renovarea casei sale și chiar și pentru balul de absolvire al copilului ei, pentru un televizor nou. A ajuns să-i cumpere și o mașină la mâna a doua. Când economiile i s-au terminat, a intrat în contul Sorinei, gândindu-se că nimeni nu va afla. Dar secretele ies mereu la iveală. Sorina a aflat de infidelitate — „oameni binevoitori” s-au asigurat să-i șoptească chiar dincolo de hotare. I-a făcut o scenă teribilă prin video-call, striga atât de tare încât tremurau geamurile. I-a amenințat că îi va spune fiicelor — care îl idolatrizau și l-ar fi renegat pentru o asemenea trădare. I-a spus că va face divorț dacă nu renunță la acea fată.
Dar Anca s-a agățat de el ca un scaiete. Nu avea de gând să piardă un „tătic” atât de generos. La început a jucat o scenă cu o sarcină — jura că va naște, apela la mila lui. Ovidiu, în panică, a dus-o la un hotel să-și revină. Ea a acceptat să facă avort, dar i-a cerut 45.000 de lei, bani pe care nu-i avea. A trebuit să facă un împrumut, să se afunde în datorii. Când credea că a scăpat de coșmar, Anca a început o idilă cu șeful lui. Acum, șeful, sub vraja ei, îl umilește pe Ovidiu la serviciu — îl amenință cu concedierea. Și dacă își pierde locul de muncă, cum va plăti datoria? Ovidiu este la limită: locul de muncă e nesigur, banii se epuizează, iar conștiința nu-i dă pace, ca un câine flămând.
Mi-a mărturisit că se gândește să fugă la Sorina în Italia — să abandoneze tot, să-i cadă la picioare, să îi ceară iertare. Poate așa va mai salva ceva din viața lui. Înainte de a pleca, a zâmbit amar: „Știam că nu există ceva gratuit, dar bucata mea de brânză a fost prea sărată”. Și a plecat, coborându-și capul, lăsându-mă cu cana goală. Ovidiu s-a aruncat singur în acest infern — pentru o pasiune ieftină, pentru o fată care l-a stors de toate: bani, demnitate, familie. Sorina lucrează din greu într-o țară străină pentru ca copiii lor să aibă o viață decentă, iar el a schimbat-o pentru o capricioasă care suge tot. Fiicele, dacă vor afla adevărul, îl vor blestema — și pe bună dreptate.
Văd cum se scufundă, dar nu pot să nu mă întreb: ce urmează? Anca îl va stoarce și va pleca, lăsându-l golit și abandonat. Șeful îl va da afară, iar el va rămâne fără nimic — fără familie, fără casă, cu o datorie care îl va bântui toată viața. Credea că poate cumpăra tinerețea, că iubirea e o jucărie ambalată frumos. Acum plătește prețul — amar, singur, cu mâinile goale. Sorina poate îl va primi înapoi, dar va ierta oare? Eu nu aș putea. A trădat nu doar pe ea, ci și pe copii, pe nepoții ce poate i-ar fi bucurat bătrânețea. În schimb, o tinerică râde pe la spatele lui. Uite-l pe petrecărețul de altădată — acum e doar o umbră a ceea ce a fost și lecția aceasta nu o va uita nicicând.
