Îmi pare rău, dar deocamdată nu vreau să ne mutăm împreună…
Lui Ștefan i se părea că Ioana este la fel de îndrăgostită de el cum este și el de ea, așa că a fost destul de surprins de răspunsul ei la propunerea de a locui împreună.
– Îmi pare rău, dar deocamdată nu vreau să ne mutăm împreună! – a spus ea.
– De ce?
– Nu știu, am ieșit împreună doar de șase luni. Mi se pare că este prea devreme…
– Prea devreme? Ioana, eu cred că e momentul potrivit. Vom locui împreună, ne vom cunoaște mai bine și, cine știe, poate vom trece la pasul următor.
– Ștefane, viața nu e un joc video. În viața mea, acum nu există loc pentru coabitare, dar asta nu înseamnă că nu prețuiesc relația noastră. Pur și simplu, îmi este bine așa cum este acum.
– Dar eu vreau mai mult! Vreau să mă trezesc lângă tine dimineața. Vreau să adormim împreună! Nu vrei asta și tu?
– Facem asta deja. De două ori pe săptămână, ai uitat? E prea puțin?
– Pentru mine, da!
– Ei bine, dacă mă iubești, va trebui să ai răbdare pentru moment.
– Pot să am răbdare, dar vreau să știu motivul! De ce nu vrei? Explică-mi! E așa de greu?
Ioana a reflectat puțin, apoi i-a zâmbit și a decis că ar trebui să discute mai în detaliu.
– Ștefane, hai să vorbim deschis. Ce înseamnă pentru tine să locuiești cu o femeie?
– Am spus deja, să adormim și să ne trezim împreună!
– Și între timp?
– În ce sens? – nu a înțeles el.
– Ziua are douăzeci și patru de ore, ai uitat? Vorbești doar de noapte și dimineața devreme, dar restul timpului?
– Restul timpului suntem aproape mereu la muncă! Nu?
– De ce nu? De exemplu, vom lua cina sau micul dejun?
– Sper!
– Cine va găti?
– Tu nu știi să gătești! – și-a dat seama Ștefan, mai exact, așa credea el în mod naiv, deși mâncase de multe ori din preparatele ei.
– Eu știu să gătesc!
– Atunci care e problema?
– Cine va găti? Tu sau eu?
– Poate tu, uneori și eu. Dar de ce te îngrijorează asta atât de mult?
– Ștefane, pentru că nu vreau să transform viața mea într-o rutină zilnică, ca multe dintre prietenele mele! Nu vreau să mă trezesc devreme pentru a pregăti micul dejun pentru cineva. Nu vreau să fug de la muncă, să intru în magazin, să car sacoșele acasă și apoi să petrec două ore gătind cina!
– Dar tu gătești uneori când stai la mine, nu-i așa? Credeam că îți place…
Ștefan părea puțin dezamăgit. Așa să fie, prietena lui era leneșă?
– Îmi place să gătesc, dar nu sunt pregătită să o fac zilnic. Îmi place să vin acasă, să fac o salată rapidă și gata. Îmi place să ne întâlnim de două ori pe săptămână, uneori mai des. Îmi este suficient pentru acum! Poate într-o zi voi dori mai mult, dar nu acum!
– Deci nu mă iubești! – a concluzionat Ștefan.
– Și iată cum începe…
– Dar ce? Nu-i așa? Când o femeie iubește, este gata să facă orice pentru iubitul ei!
– Și iubitul? Este el gata să facă orice pentru iubita lui?
– Bineînțeles!
– Bine, atunci hai să trăim împreună, DAR – toate sarcinile casnice sunt împărțite. Adică fiecare își face curat, gătim pe rând, ne spălăm lucrurile singuri. Ce zici de această variantă?
– Dar eu gătesc prost. Tu spuneai asta!
– Există un motiv să înveți. Nu poți mânca mereu pizza sau burgeri. Te pot ajuta să înveți!
– Pur și simplu nu înțeleg, chiar este așa de greu? Atunci de ce alții reușesc? Ce, tu ești specială? – Ștefan nu se lăsa.
– Ei bine, dacă vrei să crezi asta. Fie! Sunt specială. Nu vreau să îmi sacrific viața personală pe altarul iubirii. Nu acum. Am doar douăzeci și trei de ani. Vreau să mă bucur de libertate!
– Aah, am înțeles! Ai pe altcineva! – a venit la o concluzie neașteptată Ștefan.
– Și de ce mi-ar trebui altcineva? – nu înțelegea Ioana.
– Ei bine, dacă nu vrei să locuiești cu mine, înseamnă că el îți este mai drag!
– Bărbatul tău imaginar îmi este mai drag? – ea a zâmbit.
– Bărbatul tău imaginar! De ce aș mai găsi eu bărbați pentru mine!
– Ah, deci nu ai nevoie de bărbați, te-ai decis să inventezi unul pentru mine, așa-i?
– Mă faci să mă încurc și mai rău! – a strigat aproape el.
– Pentru că spui prostii! Nu am pe nimeni altcineva! Uneori și tu îmi ești de ajuns, de aceea nu vreau să locuim împreună! Îmi place să fiu singură și nu sunt gata să renunț la acest lucru. Nu acum!
– Cum poți iubi singurătatea când ești într-o relație? – se mira Ștefan.
– Foarte simplu. Sunt lucruri care îți plac când nu e nimeni acasă?
– De exemplu?
– Nu știu, să citești o carte, să urmărești un serial, să faci o baie, să stai pe rețele de socializare, să încerci hainele din dulap, să dansezi în întuneric!
– Bărbații nu fac din astea! – s-a revoltat el.
– Dar fetele fac! Și îmi place! Măcar pentru moment, nu sunt pregătită să renunț la plăcerile simple ale vieții de singurătate!
– Dar și în viața împreună sunt multe plăceri! – Ștefan încă încerca să o convingă.
– De exemplu?
– Să adormi și să te trezești împreună! – a început din nou el.
– Ștefane, știai că sforăi ca un tractor?
– Ce? Niciodată nu mi-ai spus! Și nici altele nu s-au plâns!
– Ei bine, nu știu despre altele, dar de când Lenuța te-a lovit din greșeală în nas la grătar acum câteva luni, ai început să sforăi îngrozitor. Și apropo, ți-am spus! Pot suporta asta de câteva ori pe săptămână, dar nu zilnic! Și eu vreau să mai dorm odată bine.
– Nu dormi bine lângă mine?
– Doar în acele rare momente când reușesc să adorm înaintea ta!
– Dar de obicei te culci mai târziu…
– Exact de asta și zic!
– Aha, deci sforăi, nu gătesc, nu sunt potrivit pentru coabitare?
– Și pe deasupra, se pare că ești cam mofturos! – ea nu s-a putut abține.
– De ce aș fi mofturos!?
– Deja de jumătate de oră încerci să mă convingi să fac ceva ce nu vreau în niciun caz să fac. Ce este asta dacă nu mofturi?
– Ioana, voiam de fapt să mă însor cu tine! De aceea am propus să locuim împreună! – a spus el cu o notă de supărare.
– Dar am spus eu că vreau să mă mărit? – ea a zâmbit trist.
– Și nu vrei? Toate fetele vor să se mărite!
– Se pare că nu toate…
– Sau nu vrei să te măriți cu mine? – a ghicit el.
– Nu vreau în general, dar dacă să discutăm pe tema asta, ce poți oferi viitoarei tale soții? Să adormi și să te trezești împreună?
– Vrei să spui că sunt un nimeni? – s-a simțit jignit Ștefan. – Nu sunt în stare de nimic?
– Ai aproape treizeci de ani. Lucrezi pe un salariu de aproximativ 2500 de lei pe lună, trăiești în apartamentul vechi al unchiului tău doar ca să nu plătești chirie, te îmbraci din magazine ieftine. Nici măcar o mașină nu vrei să îți iei, căci trebuie întreținută!
– După cum spui tu, sunt un adevărat dar! Atunci de ce te-ai întâlnit cu mine?
Ioana a ridicat din umeri.
– Ești drăguț, bine făcut, ești amuzant și un iubit grozav.
– Pentru sănătate?
– Și pentru suflet!
– Dar o familie nu vom avea!
– Până nu te maturizezi, cu siguranță nu!
– Grozav! Atunci oferta mea se retrage! Și știi ceva? O să-ți spun și mai mult! Ne despărțim!
– Serios? – a întrebat ironic Ioana. – Și am crezut că nu vei propune niciodată! Atunci la revedere? – a spus ea și i-a făcut cu mâna, amintindu-i că se certa cu ea în apartamentul ei.
– La revedere! – a spus el mândru, îmbrăcându-și pantalonii. – De fapt, adio!
– Așa fie, adio! – a spus ea zâmbind și i-a aruncat tricoul.
Ștefan a plecat, iar Ioana a dat drumul la muzică, a stins lumina și a început să danseze. Întotdeauna o ajuta să își calmeze nervii și să își recupereze starea de spirit pozitivă. Știa că mâine sau poimâine el se va întoarce, dar dacă îl va mai primi înapoi, asta era deja o altă întrebare.
