De ce oare Lenuței i-a trebuit neapărat să o ajute pe bătrâna cu sacul uriaș? Nu-i ajunsese că i s-au rupt toate mâinile de la pachet și sub înjurături alese, femeia aduna de pe asfalt alimente aproape stricate. Probabil le scormonise din tomberonul cel mai apropiat. Din cauza asta, Lenuța a întârziat la serviciu.
Și toată vina e mila ei excesivă. Nu putea trece pe lângă o suferință. Dacă zărea pe cineva întins pe bancă, aproape fără suflu, alerga să salveze, de parcă era vorba de viața omului. Chiar dacă mirosul puternic de alcool nu o împiedica să sune salvarea. Iar la final? Medicii strigau că omul e beat mort și de ce i-a deranjat degeaba. Iar polițiștii îl conduceau pe bărbatul care abia se târa spre arest, aruncând priviri piezișe. Oare le era așa de folos? Dormea de una singură, se trezea și pleca liniștit.
Lenuța e bună la suflet. Deși în spate o numesc “nebună” și-și învârt degetul la tâmplă. A dat apartamentul moștenire vitregului după ce mama ei a murit. El nu muncea, în timp ce mama, pe lângă slujba obișnuită, mai spăla și scări de bloc. Și-a rupt spinarea de la trudă. Dar Lenuța l-a miluit: bărbat bătrân, unde să-și găsească adăpost? Ea e tânără, o să se descurce. Abia au reușit vecinii s-o convingă să nu se mute și să nu-i dea actele pe loc.
Hotărâtă să plece la Chișinău. Aici găsești de muncă și chirie. Economiile i-au ajuns pentru o cameră într-un bloc comunist. La început a spălat podele într-un magazin, dar salariul abia acoperea chiria. Singurul avantaj: primea produse aproape expirate la reducere. Măcar nu flămânzea. Dar hainele… Nu sunt veșnice. Spălându-le mereu, se uzează în viteză maximă. În pantofi lipiți cu lipici de cizmărie abia se ținea.
S-a decis să devină menajeră. Fără experiență, nimeni nu o angaja. Până când o firmă dubioasă, cu salarii întârziate și tratament jignitor, a primit-o “din milă” în perioadă de probă. Prima clientă? O bunicuță fragilă ca pana, dar cu glas de general:
— Ceaiul e prost făcut, baia lustruită neglijent, vasele unsuroase…
Așa i-a început cariera. Dar Lenuța rămâne Lenuța. Se îndesa de scuze, refăcea totul de zece ori, în loc să plece cu ușa trântită. Cine angajează oameni să le curețe casele? Babe singuratice ce-și varsă supărările pe alții.
Fix la asemenea oameni o trimiteau pe Lenuța neexperimentată. Și se minunau de ce nimeni nu se plângea după ea. Ziua când a întârziat, n-au avut timp s-o mustre. Au trimis-o urgent la o bolnavă la pat. Colega care o îngrijea dăduse drumul.
Lenuța a rămas șocată. Câtă lipsă de rușine! Doar pentru că femeia nu poate verifica curățenia, înseamnă că poți lăsa mizerie? Eugenia a privit uimită când fata i-a schimbat cu grijă așternuturile murdare, a pus-o în cămașă proaspătă și i-a pansat escara. Apoi a zâmbit ascultând cum Lenuța tropăie prin casă cu mopul și aspiratorul. Când totul a strălucit și mirosul de ciorbă umplu casa, a adus bătrânei o farfurie cu supă densă și ceai aromat.
— V-am gătit ceva cald. În congelator aveți doar mâncare industrială. Mâncați, vă spăl vasele și plec. Astăzi am terminat.
Eugenia a savurat supa și a rugat-o să stea de vorbă. Voia să audă povestea fetei. Lenuța a povestit despre viața ei:
— Am visat să fiu cântăreață, dansatoare… Dar am voce de corb și picioare scurte. Când mama era bolnavă, visam să devin doctor. Dar am terminat doar nouă clase, lucrând paralel la taraba lui Vasile. Mă lăuda că țin curățenie și resping legumele putrede. Acum nici nu mai am timp să visez. Lucrez până cad, iar în garsonieră trebuie să curăț după toți. Odată am adormit cu peria de WC în mână!
Eugenia a râs și i-a propus să lucreze doar pentru ea, negociind cu agenția. A doua zi, Lenuța și-a strâns lucrurile și s-a mutat. Bătrâna a sunat firma:
— De ce plătiți mizerabil “angajata voastră cea mai bună”? De acum o plătesc eu. Și nu vă gândiți să o țineți cu forța, altfel chem autoritățile!
Așa Lenuța a devenit îngrijitoarea Eugeniei. Diminețile începeau cu clătite sau pâine de casă, spălat și masaj. Curând, fata a scos praful de sub mobile, a spălat geamuri și a adus cărți din bibliotecă:
— Uite exerciții pentru mobilitate! O să vă învăț să vă mișcați degetele!
Eugenia a protestat, dar Lenuța a insistat. Într-o noapte, bătrâna a strigat în extaz:
— Lenuțo, privește! Degetul de la picior se mișcă!
Doctorul Ion Timoftei a confirmat îmbunătățirile și a recomandat operație. După intervenție, Lenuța n-a plecat din salon, ajutându-i pe toți bolnavii.
Când fiul Eugeniei, Sergiu, a venit din străinătate, a anunțat:
— Te luăm cu noi, mamă!
Lenuța a izbucnit în plâns și a început să-și strângă bagajele. Dar Eugenia a intervenit:
— Unde te grăbești, copilă? O să mergem TOȚI!
La întoarcere, Lenuța s-a măritat cu Costin, noul vecin care i-a deschis ușa blocată. La nuntă, Eugenia a dansat în scaunul rotile, mândră de “îngerul” ei. Un an mai târziu, Lenuța a născut-o pe Mădălina. Acum, toată familia petrece verile la casa de la țară, savurând smochine proaspete și brânză de oi. Pentru Lenuța, viața liniștită nu există: grădina trebuie să rodă, iar casa să strălucească.
