Andrei stătea în bucătărie, frecându-și cu gânduri barbia. Se uitase a cincea oară la fotografiile logodnicei sale. În imagini, ea zâmbea fericită și îndrăgostită. Dar nu de el.
Lângă ea apărea un bărbat. Cam de vârsta lui Andrei. Aflase că se cunoscuseră la muncă. Nu erau colegi, ci client al firmei unde lucra ea. Iana încheia contracte cu diverse companii, iar pentru clienții importanți, ducea personal documentele. Acesta trebuia să fie foarte special, dacă reușise să se apropie atât de mult de ea.
Bănuielile începuseră acum două luni. Observase că ea sta mereu cu telefonul, trimițând mesaje. Când o întreba cine o sună, răspundea mereu „pentru serviciu”.
Facebook, WhatsApp, Telegram – urmați-ne și nu vă pierdeți!
Apoi, începuse să întârzie. Venea acasă obosită, povestind că are mult de lucru. Dar se întorcea plină de energie, cu o strălucire ciudată în ochi.
Odată, găsise un bon de la un magazin de lenjerie intimă. Căzuse din buzunarul ei. Nimic alarmant, dar Andrei nu văzuse niciun produs nou. Se zice că bărbații nu observă schimbările, dar el era atent. Îi plăcea să se uite la Iana, să o admire când ieșea din duș, notând fiecare detaliu. De ce ar fi cumpărat lenjerie nouă fără să-i arate? Știa că îi place să o vadă în dantelă.
Acum două săptămâni, o văzuse coborând dintr-o mașină. Nu era gelos, dar instinctul îl împinsese să aștepte la fereastră. Mașina stătuse în parcare cel puțin cinci minute. Timp suficient pentru un „mulțumesc” și un zâmbet, dar prea mult pentru o simplă conversație.
Simțind că-și pierde mințile, angajase un detectiv particular. Se aștepta să audă că totul era în regulă. Însă azi, viața i s-a năruit. Fotografiile arătau clar: Iana sărutându-l pe acel străin.
Mulți ar fi făcut scandal, ar fi alergat să-l bată pe amant, dar Andrei nu. Voia să o pedepsească altfel. Să simtă aceeași neliniște pe care o trăise el.
A doua zi, a cumpărat un cartelă SIM anonimă și a trimis fotografii de pe vechiul său telefon. Fără mesaje, doar imaginea acelui sărut. Iana a citit imediat și a încercat să sune. El a respins apelul și a oprit dispozitivul.
Seara, a așteptat-o cu un zâmbet calm.
— Bună, dragă, a intrat ea în casă, privindu-l cu suspiciune.
— Bună, a râs el, ajutând-o să-și scoată paltonul. — Cum a fost ziua ta?
— Bine… a răspuns ea precaut. — A ta?
— Normal. Hai să cinăm, am comandat mâncare.
Se relaxase vizibil, dar Andrei nu avea de gând să-i dea răgaz. La masă, a deschis o sticlă de vin.
— Te-ai hotărât când să fim căsătoriți? a întrebat, știind că ea analiza între august și septembrie.
— Cred că la sfârșitul lui august, a spus Iana, ușurată.
— Perfect. Începem pregătirile, a zis el, urmărind-o atent.
Pe parcursul serii, ea încerca să ajungă la telefonul lui. Știa că vrea să blocheze numărul. L-a lăsat intenționat pe noptieră când a plecat la duș. Iana a și apăsat butonul de blocare, crezând că primejdia a trecut. Dar el a deblocat numărul și a trimis un nou mesaj:
— Uite, scrie iar! a exclamat în joacă.
— Cum?! s-a albit ea.
— Zice că un apropiat mă înșeală. Amuzant, nu?
În noaptea aceea, Iana a primit un ultimatum: „Ai 24 de ore să mărturisești. Altfel, o voi face eu.” A doua zi, cu mâinile tremurânde, i-a mărturisit tot.
— Știi că ai recunoscut doar pentru că te-am forțat, a spus Andrei rece. — Nu sunt sadic, dar m-am bucurat să te văd suferind. Acum înțeleg cum m-am simțit când am aflat.
Iana l-a privit ca pe un străin. A început să-și adune lucrurile în tăcere, în timp ce el a pornit un film, încercând să alunge durerea din piept. Știa că va trece. La fel cum va dispărea și ea din viața lui.
