Scammerii și-au frecat mâinile de bucurie când o bătrână uscățivă de 90 de ani le-a deschis ușa. Dar imediat în spatele ei a apărut un câine uriaș pe nume Călin…
Sofia Andreevna era o femeie, deși foarte în vârstă, destul de modernă. La 90 de ani încă ținea legătura cu nepoții pe Skype și își plătea facturile online. “De ce să stau la coadă la poștă, să-mi pierd timpul?”
Sofia Andreevna și-a îngropat soțul acum doisprezece ani. Singura companie care îi lumina viața era un câine bătrân, pe nume Călin — un nume pe care soțul ei i-l dăduse patrupedului cu ani în urmă. În fiecare dimineață și seară, Sofia Andreevna putea fi văzută de locuitorii din zonă plimbându-se încet cu un baston într-o mână și o lesă în cealaltă. Lesa era mai mult de formă — Călin nu a mușcat niciodată pe nimeni, deși în tinerețe părea înfricoșător.
Desigur, Sofia Andreevna era conștientă că persoanele vârstnice și singuratice sunt adesea ținta preferată a escrocilor. Întâi de asta i-au povestit nepoții, apoi polițistul de cartier, și mai târziu a citit pe internet despre astfel de cazuri. Cu câteva luni în urmă, o cunoștință i-a telefonat în lacrimi spunând că i-au fost furați banii de înmormântare.
Așa că atunci când a sunat cineva la ușă, Sofia Andreevna era deja în gardă. La ușă se aflau doi tineri — un băiat și o fată de vreo douăzeci și cinci de ani. S-au prezentat drept angajați ai serviciilor sociale.
— Dar eu nu am chemat pe nimeni, — a răspuns Sofia Andreevna cu un zâmbet șiret în colțul gurii.
— Am venit noi din proprie inițiativă, — a zâmbit băiatul. — Spuneți-mi, în ultima lună ați cumpărat ceva din farmacie?
— Cum să nu cumpăr. Firește că am cumpărat. La vârsta mea, merg la farmacie la fel de des ca la alimentară! 90 de ani, nu e o glumă! — povesti Sofia Andreevna. Ar fi putut să povestească ore întregi ce a cumpărat, ce pastile a luat și cu ce efect.
Dar pe tineri nu părea să îi intereseze asta prea mult.
— E o măsură nouă de sprijin din partea guvernului. Dacă ne permiteți să intrăm, ne arătați bonurile, le înregistrăm noi! — a sugerat fata.
Sofia Andreevna a zâmbit în sinea ei. Cunoștea schema: oaspeții nepoftiți intră în casă, unul o distrage pe gazdă, iar celălalt caută prin lucrurile prin casă și sustrage tot ce găsește de valoare.
Așa că i-a invitat să intre într-o cameră, iar fata i-a cerut să meargă cu ea în bucătărie pentru a-i aduce un pahar cu apă.
— Sigur, draga mea! Dar ca să nu vă plictisiți aici, domnule, o să stea Călin cu dumneavoastră, — a zâmbit Sofia Andreevna.
Exact atunci a intrat Călin în cameră — somnoros, dar alertat de apariția străinilor. Părea destul de amenințător, în ciuda vârstei sale înaintate.
Sofia Andreevna și fata au ieșit din cameră. Călin s-a apropiat încet de băiat și s-a uitat fix în ochii lui.
“Te apuci să umbli prin lucrurile stăpânei, îți arăt eu ție”, părea să zică câinele. Tânărul nici nu îndrăznea să se miște.
Nu e de mirare că, după un așa primire, perechea de tineri a găsit deodată că are treburi urgente și s-a grăbit să plece.
— Dar cu despăgubirea cum rămâne? Pentru medicamente? — a întrebat Sofia Andreevna, cu un zâmbet sarcastic.
— O să vă contactăm mai târziu, — a bâiguit fata și s-a grăbit spre ieșire.
Sofia Andreevna i-a urmărit cu o privire severă până au ieșit din casă, apoi a închis ușa și l-a mângâiat pe Călin. A sunat la poliția de cartier și le-a dat o descriere a celor doi tineri — să vadă ei cine sunt și ce fel de serviciu social reprezintă.
