Fiica unor părinți bogați
Mulți îi invidiau pe Ilinca. Se zicea că s-a născut cu lingura de aur în gură. Tatăl ei era un antreprenor mare, iar mama – fiica unor părinți bogați.
Locuiau într-un cartier de vile, dar aveau și un apartament mare și confortabil în oraș. La școală, Ilinca era dusă de șoferul personal. Bineînțeles, învăța la o școală privată, însă, chiar și pentru standardele acelei școli, familia Ilincăi era extrem de bogată.
Fata se îmbraca în haine de marcă și mergeau în vacanță de cel puțin trei ori pe an. O viață ca-n povești.
Dar pentru Ilinca nu era o poveste. Mai degrabă, un film de groază. Ar fi schimbat locul cu oricare copil dintr-o familie săracă, dar fericită.
Părinții Ilincăi nu doar că nu se iubeau, ci se urau reciproc. Nu puteau să divorțeze pentru că îi ținea împreună afacerea comună.
Tatăl își înșela soția aproape la vedere și Ilinca și-a surprins de multe ori tatăl cu amantele lui.
Mama ei consuma mult alcool. Spre deosebire de alți alcoolici, ea bea băuturi alcoolice scumpe, servite cu fructe exotice și fructe de mare. În rest, nu era diferită de alți bețivani. Începea dimineața cu un pahar de vin, iar până seara consuma cel puțin două sticle.
Nimeni nu se preocupa de Ilinca. Când avea întrebări sau probleme, tatăl îi dădea bani, spunându-i fraza obișnuită: „Nu am timp să te ascult”.
Mama, mereu în stare de ebrietate, nu era opțiunea la care Ilinca să meargă. Ori se plângea de viață, ori nu era conștientă de realitate.
Ilinca se retrăgea în camera ei după școală, visând momentul în care va putea scăpa din acest iad. Petrecerile și întâlnirile cu prietenii nu o atrăgeau prea mult, căci știa că, dacă i s-ar întâmpla ceva, nu ar observa nimeni imediat.
Desigur, Ilinca a intrat la cea mai bună universitate din oraș. Când i-a spus tatălui că vrea să locuiască singură, el nu s-a opus. A asigurat-o că va trimite un agent imobiliar să-i găsească un apartament.
Ilinca era fericită atunci. În sfârșit, nu mai trebuia să asiste la certuri sau să-și vadă mama beată și nu mai trebuia să audă când tatăl ei își suna amantele. Dar nu aveau să fie lucrurile atât de simple.
Înainte de a-i cumpăra un apartament, tatăl a chemat-o să discute.
– Când vei termina facultatea, te voi introduce în afacerile familiei. Vom conduce împreună.
Ilinca nu voia să continue afacerile tatălui și bunicului ei. Așa i-a spus tatălui. O dezgusta afacerea lor, cea care îi obliga pe părinți să rămână împreună și să sufere. Și Ilinca a suferit alături de ei în copilărie.
În schimb, a ales să urmeze un domeniu legat de turism. Plănuia să își deschidă propriul agenție de turism și să creeze itinerarii interesante. Fuseseră în multe călătorii și, măcar în vacanțe, Ilinca putea evada. Deși, chiar și în vacanță, părinții continuau să se certe, iar mama să bea. O dată, într-un hotel, în camera alăturată, tatăl își cazase amanta. Și Ilinca îl văzuse cum, seara, când mama nu mai era conștientă, pleca la ea.
Totuși, călătoriile îi dădeau lui Ilinca puțină viață. Mergea în excursii și petrecea mult timp pe plajă pentru a evita dramele familiale. În copilărie, îi însoțea și bona Ilincăi – singura care avea grijă de ea. Apoi, crescând, a fost lăsată să se descurce singură.
Tocmai de asta a atras-o turismul. Afacerile familiei nu o interesau. Pentru ea, acestea au contribuit la distrugerea vieții sale.
Brusc, tatăl, căruia niciodată nu i-a păsat prea mult de fiica sa, i-a pus un ultimatum: dacă vrea să continue să fie întreținută, trebuie să facă așa cum i se cere.
Aceeași situație a fost și cu mama ei, când a acceptat condițiile bunicului. Doar că mama iubea viața luxoasă și era dispusă să trăiască alături de un bărbat pe care nu-l iubea și care nu o iubea. Doar pentru prosperitatea afacerii și pentru bani. În ultima vreme, însă, banii erau necesari doar pentru sticlele scumpe de vin.
Ilinca nu dorea să repete istoria mamei ei. Realiza că să gestionezi o afacere nu e totul. Tatăl nu-i va permite să se căsătorească cu cineva pe care îl iubește. Nu-i va da voie să facă ceea ce își dorește. În scurt timp, s-ar simți într-o colivie de aur și ar ajunge să ia vinul la micul dejun.
Ilinca i-a spus clar și răspicat tatălui că nu-i va urma comenzile. Și el s-a ținut de promisiune: i-a tăiat accesul la bani. Cardul i-a fost blocat și i s-a cerut să plece din casa lor, pentru că cei ce trăiesc acolo trebuie să asculte de el.
A vrut să o influențeze astfel. Dar, văzându-și mama, Ilinca și-a promis că nu va deveni ca ea.
Și-a strâns lucrurile și a plecat pur și simplu, neavând un loc clar în care să se ducă. Din fericire, avea ceva bani puși de-o parte, bani de buzunar, cu care a trebuit să supraviețuiască.
Ilinca știa că tatăl nu-i va plăti studiile. A închiriat o cameră (avea bani pentru câteva luni), și s-a angajat ca ospătăriță. Era greu pentru o fată care niciodată nu spălase un vas. Dar ea avea un scop și de aceea a rezistat.
A avut momente când a vrut să renunțe. Ar fi vrut să se întoarcă la tatăl ei și să-i spună că acceptă orice, doar ca să poată dormi și mânca normal. Dar apoi își amintea de mama ei și, mușcând din buze, continua să muncească.
Noaptea lucra, ziua studia. A reușit să adune bani pentru următorul semestru și pentru chirie, înțelegând că așa va trebui să continue câțiva ani.
Avut, totuși, noroc. A fost remarcată de managerul localului unde lucra. Ilinca se deosebea de celelalte ospătărițe, multe dintre ele destul de nepoliticoase și uneori naive.
Curând a fost promovată ca administrator. Avea discursul elevat, un aspect și o ținută bună. Era perfectă pentru acest post.
Ilinca a început să câștige mai bine și, după șase luni, l-a cunoscut pe unul dintre clienții localului.
Între ei a început o relație. Ilinca nu a spus niciodată cine e cu adevărat. Menționa că nu se înțelege cu părinții, că mama sa bea, iar tatăl nu era un exemplu de fidelitate. Nu a pomenit de averea lor bogată, știind că nu ar duce la nimic bun.
Curând, Ilinca s-a mutat cu acest bărbat. Victor avea propriul său apartament, așa că Ilinca nu mai avea nevoie să plătească chirie. Și-a schimbat numărul de telefon ca să nu fie găsită de părinți.
Ilinca a reușit să termine universitatea și apoi s-a angajat la o agenție de turism. După ce s-a căsătorit, și-a deschis propria agenție, așa cum visase. Dar, cel mai mult o încălzea sufletul faptul că a reușit fără banii părinților. S-a căsătorit cu cineva pe care îl iubea, chiar dacă acesta nu avea milioane.
A avut o fiică, Alexia, și i-a dăruit toată dragostea pe care și-ar fi dorit să o primească de la părinții ei.
Alexia avea deja patru ani. Într-o zi, erau cu toții acasă și s-a auzit soneria de la interfon.
– Deschid eu, – a spus soțul.
S-a întors puțin confuz.
– Ilinca, mi-au spus că e tatăl tău.
Femeia s-a simțit rău. A mers spre hol și și-a văzut tatăl.
Trecuseră anii. Ridurile îi conturau ochii și fruntea. Dar era același tată, sever, fără un zâmbet pe față.
– Salut, Ilinca.
– Bună, – a răspuns ea, foarte emoționată.
– Cum te descurci?
– După cum vezi, – Ilinca a făcut un semn cu mâna prin holul mic, – sunt foarte bine.
– Ultima dată nu am discutat prea bine. Speram că te vei răzgândi.
– Voiai să spui că sperai să nu mă descurc, – a zâmbit amar ea.
– Poate. Dar ești mai puternică decât mama ta.
– Cum e? – a întrebat Ilinca, realizând că nu știa nimic despre ai ei.
– Tot așa. Poate mai rău. Vreau să reluăm legătura. Am aflat că am o nepoată. Pot să-i ofer mult, să o trimit la o grădiniță privată. Și ție… Trăiești într-o asemenea locuință.
Ilinca a dat din cap. Nu a vrut niciodată să o vadă. Așa cum obișnuia, arunca cu bani ca să rezolve lucrurile.
– Nu e nevoie, tati. Ne este bine.
– Nu fi ridicolă, – a oftat el. – Asta numești viață?
– Da, una pe care nu am avut-o eu. Fericită. Unde membrii familiei se iubesc, nimeni nu înșală pe nimeni, și problemele sunt rezolvate fără bani. Dar nu ai cum să înțelegi asta.
– Poate, – a zis el. – Bine, în caz că ai nevoie de ceva, să mă suni.
Ilinca a dat din cap și a închis ușa. Fără să-și dea seama, a început să plângă. Părinții nu îi duceau dorul, tata doar voia să recâștige controlul. Poate să o transforme pe nepoată în ceea ce nu a reușit cu fiica sa. Dar Ilinca nu-i va permite.
– Ești bine? – a întrebat Victor, văzând-o pe Ilinca cu lacrimi în ochi.
– Da, totul e foarte bine, – a zâmbit ea și l-a îmbrățișat. – Sunt atât de fericită că vă am.
Și, într-adevăr, totul era bine pentru ea. Oricine ce ar spune, fericirea nu stă în bani. Ilinca avea un punct de referință…
