În vizită fără invitație
– Uită-te la ea! Nu poți să vii neinvitată la ei. Înainte de călătorie trebuie să suni. Ca să te pui de acord. Să stai acolo mai mult de o săptămână nu ar trebui, căci, vezi tu, sunt obosiți și vor să se odihnească. Au și copiii lecții. Iar noi, între timp, suntem în concediu.
Toate aceste gânduri ale ei, Daria le-a împărtășit mamei sale.
– Și nu mai zice! Chiar așa, – dădu din cap mama.
– Am vorbit ieri cu… Valeria, – continuă Daria, – Și mi-a spus că nu le este „convenabil” să ne primească în mai. Copiii au ore, ea și cu Nicu sunt ocupați la muncă.
– Și ce ai răspuns?
– Sigur că da. Puteau să-și ia concediu.
– Și ea?
– Mi-a comunicat că ei au concediu în iulie, că e prea târziu să schimbe datele, că pleacă pe undeva. Ei nu vor să își anuleze concediul, dar noi trebuie cumva să ne adaptăm.
Nimeni din familie nu a încercat să-i explice Dariei și mamei sale că și alți oameni vor să se odihnească. Oricum nu are rost.
– Ce ți-am spus eu? Luați bagajele și mergeți. Vor trebui să accepte când vă vor vedea acolo. N-au ce face.
– Așa e, dar ar fi fost frumos să ne aștepte…
În principiu, vorbeau despre Valeria, nu despre Nicu. Nicu, bineînțeles, înțelegea tot, dar de cele mai multe ori era dispus să cedeze.
– Cum a ajuns să trăiască cu Valeria asta, s-a schimbat total. Trebuie să ne punem de acord, – nu se oprea Daria.
– Totul din cauza ei.
– Da, sigur. Pe Nicu poți să-l influențezi, pe Valeria – nu.
În planurile Dariei era ca în sărbătorile de mai să viziteze capitala nordului și să se distreze. Plănuiau să stea la vărul lui Nicu. Voia el sau nu – asta pentru ei nu conta. Doar ei doreau. Au sunat, au discutat, iar Valeria, soția lui, a reușit să explice că nu se poate. Aici Daria s-a supărat.
– Și nu asculta. Pur și simplu pregătiți-vă.
– O să sun din nou.
Noua conversație nu a schimbat nimic.
Valeria a spus foarte politicos, dar cu fermitate, că sunt ocupați de sărbătorile de mai. Copiii au lecții suplimentare, au și ei o excursie. În plus, nu au bani prea mulți pentru oaspeți.
– Zic că pleacă, – zise Daria către mama ei.
– Nu crede așa ceva. Spune doar ca să amâne.
În familia lor, Valeria nu era deloc îndrăgită. De când a apărut, Nicu și-a format o opinie proprie. Înainte putea fi convins de orice. Acum trebuiau să discute.
– Crezi?
– Desigur. Nici nu îți face griji. Mâine începe să împachetezi. Sâmbătă – la tren. Vă vor primi acasă, nu au altă opțiune, așa că o să vă lase.
Erau, bineînțeles, îndoieli. Daria seamănă cu mama sa. Dar chiar și ea se întreba dacă merită să meargă la oameni care au spus clar că nu pot să se întâlnească.
– Dorința nu o au. Dar posibilitatea o vor găsi, – mama părea că îi citește gândurile, – Văd că te îndoiești. Vrei să te odihnești? Odihnește-te. În plus, nu e vorba doar de tine. Irina și Alex și ei vor să se relaxeze, la fel și soțul tău. Așa că nu te îndoi. Veți ajunge – și n-au să aibă de ales.
– Bine.
Totul era deja planificat. Din acest motiv, mama a reușit să o convingă pe Daria. Fata nici nu contesta, îi convenea această variantă. Ei aveau nevoie. Ceilalți vor suporta cumva.
***
Stând în fața ușii impozante a apartamentului Valeriei și a lui Nicu, cu toate bagajele la ea, Daria forma numărul de telefon. De ce până acum nu deschisese nimeni?
– Salut. Unde sunteți? – întrebă Daria direct, apăsând din nou pe butonul soneriei.
– Salut. În ce sens? Ne pregătim să plecăm la pescuit.
– La ce pescuit? Nu aveți râu aproape.
– Cum așa? Avem și râu, și lac. O pensiune excelentă. Exact ce ne doream. Seara va fi și program de divertisment.
– Nu sunteți acasă?
– Valeria v-a spus. În prezența mea. Da, îmi amintesc clar.
Firește, Daria își amintea. Dar nu credea că e adevărat.
– Am venit la voi. Suntem la ușă. Ce să facem acum, dacă ne-ați invitat și apoi voi ați plecat?
– Îmi pare rău, dar noi nu am invitat.
– Ce contează? Noi suntem aici.
– Găsiți o cameră la hotel. Scuze. Dar v-am spus clar că nu putem să vă invităm.
Daria nu a mai continuat discuția. Era convinsă că Valeria și Nicu au procedat incorect.
