— Nu ești potrivită pentru el, — i-a spus Rita surorii sale. — El e mai tânăr și mi se potrivește mai bine. Nunta trebuie să fie anulată.
Daria locuia într-un apartament spațios cu trei camere, situat într-o zonă bună a capitalei. Apartamentul i-a rămas de la bunica. Aproape că nu avea rude apropiate, cu excepția surorii ei mai mici de verișoară, Rita, însă nu erau foarte apropiate.
Cumva așa a fost să fie, că la treizeci și cinci de ani, Daria a rămas singură, dar măcar avea un loc al ei. Știa că nu putea să se bazeze pe nimeni, așa că a învățat bine, a terminat o universitate prestigioasă, s-a angajat într-o companie mare și bine plătită și totul părea să fie bine, cu excepția unui singur lucru…
— Trebuie să te măriti, Daria, — îi zicea Rita din când în când când mai dădea semne de viață.
La treizeci de ani, sora ei reușise deja să aibă trei copii și să divorțeze de două ori. Locuia cu fiii ei în suburbii, trăind din pensii alimentare, încercând să-și facă un rost în viață, dar mereu întâmpinând dificultăți.
— Da, știu, dar cu cine? — răspundea Daria. La muncă se concentra pe sarcini și avea puțin timp liber pentru altceva. Dar soarta îi pregătea o surpriză sub forma noului vecin de sus. S-au cunoscut când Daria i-a lovit accidental mașina în parcare… și între ei s-a înfiripat ceva.
Vlad era cu cinci ani mai tânăr decât Daria, dar asta nu-i deranja pe cei doi îndrăgostiți. Daria era o fată corectă și nu dorea să locuiască împreună cu un bărbat înainte de căsătorie, așa că după două luni de relație, Vlad i-a oferit un inel.
În loc de o rochie de mireasă, Daria și-a cumpărat un costum alb, iar în loc de o petrecere fastuoasă, cei doi au decis să plece într-o călătorie. Totul mergea ca la carte… până când Rita le-a dat planurile peste cap. A sunat-o pe Daria cu o săptămână înainte de nuntă.
— Surioară, salut… Putem să stăm puțin la tine? Să închiriem un apartament e scump, nu avem bani. Și situația e urgentă.
— Ce s-a întâmplat?
— Am nevoie urgentă de o operație costisitoare. O să-ți explic totul, — a spus cu glas scăzut pentru a crea intrigă.
— Bine… dacă e ceva serios, veniți, — nu era încântată Daria, dar nu putea să refuze. Știa cât e de greu când nu ai la cine apela.
Rita a venit a doua zi cu bagaje și cei trei copii, de la mic la mare. Daria nu prea îi suporta pe copii, era de acord cu unul, dar trei care se plângeau încontinuu…
— Hai să stabilim de la început cât timp rămâneți, — luând creionul de ochi de la cel mai mic, care deja desenase cu el pe perete, a întrebat Daria.
— Nu știu… suntem o povară, nu? — s-a supărat Rita. — Iartă-mă… ar fi trebuit să mergem la un hostel. De hotel nu ne permitem… și cu doctorii, analizele…
— Scuză-mă. Nu sunteți o povară, bineînțeles. Ce s-a întâmplat cu tine? — a roșit Daria. Se simțea jenată că fusese atât de neospitalieră. Totuși, erau rude.
— Ei bine… e complicat… — a dat din mână Rita. — Probleme cu ochii.
— Și ce ai la ei? — Daria era obișnuită să o vadă pe soră-sa cu ochelari. Dar nu credea că lucrurile ar fi fost atât de grave.
— Nu te preocupa, sunt problemele mele. Important e că am găsit un doctor cu recenzii bune. Hai, spune-mi de tine. Cum e?
— Mă mărit, — a spus Daria nu fără un pic de mândrie.
— Și n-ai zis nimic?!
— Am decis să nu sărbătorim.
— Cum poți să nu sărbătorești? Cu banii tăi să strângi de nuntă?!
— Rit…
— Scuze. Mă bag iar unde nu-mi fierbe oala, — a mușcat Rita din limbă. — Cine e mirele? Mă prezinți?
— De fapt, locuiește foarte aproape și voia să vină la un ceai.
— Super! Atunci pune masa, că eu mă duc să-mi spăl părul. Cu trenul ăsta… sunt leoarcă.
— Prosopul e în baie.
— Bine. Nu durează mult. Ai grijă de copii, da?
Daria s-a încruntat. Plănuia să facă un chec cu ciocolată care îi plăcea lui Vlad, nu să se joace cu trei băieței.
Când, în sfârșit, copiii s-au liniștit, Daria a luat făina, ouăle… și s-a apucat de treabă.
Copiii nu s-au jucat mult. Nu a reușit să coacă nimic. Unul a vărsat făina, altul a furat ciocolata pregătită pentru chec și s-a mânjit pe sine și pe pereți. Al treilea s-a comportat cel mai liniștit. A început să jumulească frunzele de la ficusul preferat al Darei și să arunce pământul din ghiveci.
— Rita! Copiii tăi… — a început Daria, intrând în baie pentru a da pe mama copiilor. Dar aceasta nu o auzea. Cu ochii închiși și ascultând muzică la căști, făcea baie în cada ei, în loc să facă un duș rapid ca să se întoarcă la copii.
— Rita!
— Ce țipi așa? S-a întâmplat ceva?
— Ei bine… faci baie de o oră și jumătate. Trebuie să mă pregătesc pentru întâlnire și sunt toată în ciocolată și făină. Bucătăria e un dezastru! Nu știu de unde să încep!
— Ei bine, nu eu sunt de vină că nu știi să te înțelegi cu copiii, — a ridicat din umeri Rita. În acel moment a sunat soneria la ușă. Daria a trebuit să-i deschidă logodnicului ei purtând un șorț murdar.
— Salut… — Vlad a analizat felul cum arăta. — Ce-i cu tine?
— A venit sora mea. În cel mai nepotrivit moment.
— Înțeleg. Să plec?
— Nu, nu e nevoie. Suntem aproape o familie, — a zâmbit Daria, luând prăjitura de la el. A fost noroc că Vlad nu venise cu mâna goală.
— Dacă nu deranjez…
Vlad era un băiat bun. A ajutat-o pe Daria să facă curățenie în bucătărie și chiar s-a înțeles bine cu copiii Ritei.
Rita tot nu ieșea din baie…
— Unde-i sora ta?
— Se spală de copii, — a glumit Daria. În acel moment Rita a intrat în bucătărie. Purta doar un prosop.
— Bună… Vlad, — a rostit ea, punând piciorul lung în față, pentru a defini o postură avantajoasă. Daria a fost șocată de comportamentul surorii sale. De ce a venit în bucătărie aproape dezbrăcată?
— Bună seara, — i-a zâmbit Vlad.
— Prăjitura mea preferată! — fără să-i fie rușine, ea a șters cu degetul crema și a lins degetul, lăsând-o pe Daria perplexă.
— Rita, plănuim să bem un ceai. Dacă vrei, alătură-te. Dar nu în prosop.
— Să-l dau jos? — a râs ea, ignorând-o pe Daria.
Vlad era la fel de surprins, dar s-a prefăcut că nu observă comportamentul Ritei. Iar Daria a considerat tăcerea lui ca pe un interes și s-a supărat.
Ceaiul l-au băut în liniște. Rita se comporta ciudat, iar Daria era atentă să nu strice copiii zugrăveala.
— Mulțumesc, eu plec, — a spus Vlad când situația era deja tensionată.
— De ce să plecați? Avem loc destul pentru toată lumea, — a propus Rita.
— Noi doi nu avem un astfel de aranjament, — a tăiat-o Daria.
— Ha! Ce prostie! Asta e deja demodat. Nu-ți face griji, te învăț eu cum să te comporți cu bărbații. Că la cât de aproape e nunta, nu știi nimic.
— O seară bună, a fost o plăcere să vă cunosc, — palid a spus Vlad.
— Și eu mă bucur! Ne mai vedem, — a strigat Rita după el.
Daria nu a vorbit cu ea toată seara.
— Ascultă, voi doi nu sunteți potriviți unul pentru celălalt, — a declarat Rita a doua zi.
— Da? De ce?
— E tânăr, iar tu nu mai ești chiar așa.
— Nu avem o diferență de vârstă prea mare.
— Dar e vizibilă.
— Și ce vrei să spui cu asta?
— Ei bine… se potrivește mai bine cu mine.
— Serios?
— Și s-a înțeles imediat cu băieții. Și s-a uitat la mine așa… și chiar voia să rămână la noi!
— Nu la noi. La mine! — a izbucnit Daria, privindu-și sora cu iritare.
— Bine, bine! Glumeam. Te-am testat.
— Cum e cu operația ta? — a schimbat Daria subiectul.
— E programată pentru mâine. Dar acum mă duc la medic pentru un control. Ai grijă de copii?
— Eu lucrez.
— Ești directoare!
— Și ce-i cu asta?
— Tu ești propria șefă. Ia-ți o pauză. — Rita s-a uitat la Daria de parcă nu pricepea care-i problema. — Și de altfel, după operație, câteva zile am nevoie de liniște și odihnă. Va trebui să te ocupi de ei.
Răspunsul Darei a luat-o prin surprindere pe Rita.
