– Mulțumesc, dar într-o astfel de vacanță nu vreau să merg!
– Am o veste fantastică! anunță Andrei intrând în apartament. – Plecăm în vacanță!
Ana, însă, primi vestea fără entuziasm. Și asta o miră chiar pe ea. De mult căuta Andrei să-i convingă să-și petreacă împreună zilele pe malul unui mare călduț, departe de orașul rece și ploios… Iar acum, când planurile păreau să prindă contur, unde erau emoțiile așteptate?
*Vă invităm să vă abonați pe rețelele noastre sociale – nu vă pierdeți!*
Andrei păru să simtă starea ei. Se încruntă:
– Anuț, ce e? Te-ai răzgutit?
– Nu, oftă ea, încercând să-și dea seama care era problemă. – Doar… spune-mi unde vrei să mergem?
El începu să-și descrie înflăcărat planurile: Thailanda, paradis tropical, insule exotice, varani…
– Varanii de pe Insula Komodo, îți imaginezi? suspină el. – Visam dintotdeauna să-i văd!
Ana nu-și putea imagina. Îi văzuse doar în poze online, unde păreau înfricoșători. Nu dorea să se apropie de astfel de reptile.
– Andrei… îngăimă ea, – poate totuși în Grecia? All inclusive, plajă, animatori… bufet, nu? Mergem să ne odihnim, nu să riscăm viața.
– Cum adică? se încruntă el. – Ghidul e experimentat, nu ne va pune în primejdie.
Ea dădu din mână. Poate nu în pericol, dar sigur nu era vacanța ei visată. Își dorea să stea la soare cu un suc, nu să alerge după animale. Dar Andrei plătea majoritatea cheltuielilor, așa că trebuia să tacă.
El continuă să povestească despre bungalouri din trestie, mâncăruri exotice, excursii… Ana asculta cu jumătate de ureche. Deciziile erau deja luate.
Așa fusese mereu. Andrei alegea tot: electrocasnice, grădinița pentru Ionuț, culorile tapetului. Da, avea gusturi bune, dar când venea vorba de viața lor comună, Ana nu putea ignora.
Până acum, fusese de acord cu el. Mergea cu mașina roșie, deși ura culoarea. Luase concedii nebunești în Carpați sau Delta Dunării, deși ea prefera Mamaia. Mergea la aquapark în loc de grădini botanică. Și tot așa.
Inițial, se convingea că e bine. Că Andrei încerca să o scoate din zona de comfort. El era mereu activ, deschis la idei noi. Ea, conservatoare. Părinții ei îl admirau, iar Ana nu reușise niciodată să-i contrazică.
Într-un final, încetase să mai discute. Încercase să iubească stilul lui. Schiat sub îndrumarea lui, aproape și-a rupt piciorul, dar nici măcar o zi la spital nu-l făcuse să înțeleagă că nu e sportivă. Începuse să meargă la bazin, deși ura apa.
Exemple erau nesfârșite. La început, activitățile noi o entuziasmaseră, dar apoi deveniseră obositoare.
Ana nu se mai înțelegea. Andrei rămânea plin de idei, iar ea se simțea ca un accesoriu.
– Bine, oftă ea în sfârșit. – Ai hotărât deja. M-ai întrebat măcar ce cred?
Andrei dădu din mână. „Fac totul pentru tine”, părea să spună.
– Dacă te-aș fi întrebat, ce? mârâi el. – M-ai fi tras iar în Grecia!
– „Iar?” izbucni ea. – Am fost măcar o dată?
El deschise gura, dar ea continuă:
– M-ai întrebat vreodată ce vreau? Unde să mergem, cum să trăim, ce mașină să conducem? Nu! Tu decizi tot! Ana fă asta, Ana fă ailaltă! De ce? Ca să te lauzi prietenilor? „Uite ce soție perfectă am!” Sau ca să-ți împlinești visele? Și ale mele unde sunt? Mulțumesc, dar într-o astfel de vacanță nu vreau să merg!
Tăcu. Un nod îi strângea gâtul, iar lacrimile îi ardeau ochii.
– Anuț, dar eu te iubesc… se zbârci el, derutat de izbucnirea ei.
– Nu! răspunse ea aspru. – Când iubești, întrebi ce dorește celălalt! Nu-ți hrăni ego-ul pe seama mea!
Simțind că plânge, ieși în goană din cameră.
„Gata! Să-și fotografieze el varanii, dacă îi pasă mai mult decât de mine!”
***
Ana stătea în bucătărie, privind pe fereastră. Se liniștise, dar în inimă rămăsese o urmă de amărăciune.
Ușa pocni, iar Andrei apăru în prag. Pune niște bilete pe masă.
– Ce e? întrebă ea, surprinsă.
– Bilete noi, zise el liniștit. – Am schimbat. Mergem în Santorini.
– Serios? zâmbi ea, gândindu-se că ar fi trebuit să vorbească mai devreme.
Andrei o îmbrățișă și o sărută pe creștet.
– Iartă-mă, Anuț. Te iubesc.
