În maternitate, nora a aflat că soacra ei s-a mutat la ei.
Tinerii părinți au fost îndepărtați imediat de bunica proaspătă de lângă propriul fiu.
Acasă, Elena observă că scutecul de scăldat pe care îl cumpărase și pachetul de scutece de unică folosință fuseseră mutate pe balcon.
— Ce bine că aveți băiețel! Visam de mult să numesc un fiu Dragos! Măcar așa să-mi faceți mie nepotul! — ciripea în telefon soacra Elenei, Maria.
— Maria Ionovna, am ales deja numele. Va fi Mihai. Mihai Andrei sună perfect, — încercă să explice Elena, surprisă de sugestie.
— Iar nu mă asculți! Mihai? Sunt ca ciupercile după ploaie! Eu i-am gândit un nume puternic, iar tu îți faci nasul lung? Ești egoistă! — se enervă soacra și închise.
«Pe propriii fii i-a numit Andrei și Alexandru, dar pentru nepot nu-i mai bun decât Dragos?» — se mira Elena în sinea ei.
Când i-a povestit soțului despre discuție, Andrei a râs:
— Îți amintești visul tău cu peștele? Ce fel ai văzut atunci?
***
Elena și Andrei erau căsătoriți de peste un deceniu, dar fără copii.
La început, cariera și achiziția apartamentului îi țineau ocupați, apoi călătoriile.
Când, aproape de treizeci de ani, au decis să aibă un copil, au descoperit că nu era ușor.
Au început vizite la doctori, analize și tratamente. Totul părea în regulă, dar sarcina nu venea.
La aniversarea a doisprezecea a căsniciei, Andrei a șters o lacrimă și a spus:
— Nu e soarta noastră să fim părinți. Dar te iubesc și vreau să îmbătrânesc alături de tine.
Exact o lună mai târziu, Elena a visat un pește imens, un șalău, înotând în cada plină.
— Andrei, vino repede! Uite cine a apărut la noi! Cum de ai adus pește acasă? — a strigat Elena… și s-a trezit.
Dimineața, la cafea, i-a povestit visul soțului. Acesta a râs:
— Poate ar trebui să merg la pescuit, dacă începi să visezi pești!
La serviciu, colegii ei, Tamara și Ion, au interpretat visul:
— Elena, asta e semn de sarcină! — a zâmbit Tamara.
Elena a verificat calendarul — întârzierea era de cinci zile. A doua zi, testul a confirmat: două linii roșii.
Sarcina a decurs fără complicații, doar grețuri ușoare în primele luni. Apoi, adevărata încercare a început cu sosirea soacrei.
***
Maria era energică și așteptase nepoți ani la rând. Îndată ce a auzit de sarcină, a început să dea ordine:
— Ai nevoie de cincizeci de pânzeturi! De bumbac și dantelă. Ai căldare de fierbit? Trebuie sterilizate și călcate la foc mare!
— Nu voiam să înfăș copilul. Acum folosești scutece și body-uri, — a replicat Elena.
— Cum adică? Băiatul trebuie înfășat în pânză! Scutecele din plastic îi strâng picioarele! O să te învăț eu cum se face!
— Bine, dar vreau să aleg singură culorile, — a cedat Elena.
O săptămână mai târziu, Maria a adus un sac cu pânzeturi:
— Uite ce materiale frumoase! Am ales eu, să nu te obosești.
Elena a desfăcut pachetele — toate cu rațe, ursuleți și mașini viu colorate.
„Lasă, nu merită scandal pentru asta”, și-a zis.
La maternitate, a aflat că soacra se mutase la ei „să ajute câteva zile”.
Era prea obosită după naștere ca să protesteze.
— Nu-l ții cum trebuie! Dă-mi-l, că-ți arăt eu! — a intervenit Maria imediat ce au ieșit din spital.
Acasă, scutecul de scăldat și scutecele erau pe balcon.
— O să vă învăț cum se face! Pune folie pe fundul căzii, nu prostii din magazin! O să-i rupți mâinile Dragosului!
— Se numește Mihai, — a amintit Andrei.
— Pentru voi e Mihai, pentru mine e Dragos! Hai la călduță, dragul bunicii! — a pornit apa fierbinte.
Copilul plângea când Maria îl spăla cu săpun și îl înfășa strâns.
— E prea cald în casă, — a obiectat Elena.
— Tu ești cald, el e micuț! Lasă-i căciula!
Noaptea, părinții s-au trezit de zece ori să schimbe scutecele de tifon ude. Dimineața, mormanul de pânzeturi era cât un deal, iar Mihai avea iritații pe piele.
— E de la mâncarea ta! — a insistat Maria.
— Mănânc doar pui și hrișcă!
— Poate laptele tău nu-i bun! Mai bine cu lapte praf!
— Nu! Îl hrănesc eu!
După ce Elena a interzis soacrei să-l ia din brațe, copilul a început să ia în greutate.
— Destul ajutor! — a decis Elena, rugându-l pe Andrei să-i spună mamei să plece.
Maria s-a supărat:
— Voiam să stau două luni! Cum o să trăiască Dragos fără mine?
— Vom veni în vizită, — a promis Andrei.
La întâlniri, Maria îl smulgea pe nepot din brațele Elenei:
— Duceți-vă la plimbare! Stau eu cu el!
— Cu ce-l hrănești? — a glumit Elena odată.
— Cu lapte bun, nu ca al tău slăbuț!
— Trebuie să plecăm, — a intervenit Andrei, simțind tensiunea.
În drum spre casă, Elena a șoptit:
— Se pare că n-a avut parte de destui copii când era tânără?
— Am crescut la bunici, — a mărturisit Andrei.
— Ei bine, nepotul ăsta e al nostru. Va trebui să învețe să fie bunica, nu mamă.
