Roxana își iubea soțul din toată inima. Îl considera un adevărat noroc în viața ei. Vlad era un bărbat devotat și afectuos, mereu preocupat de fericirea ei.
Însă cu rudele lui Vlad, situația era cu totul alta. Se spune că „în familie nu există fără oaia neagră”, dar la ei, toți păreau a fi oi negre. Doar Vlad părea normal, ceilalți erau plini de ciudățenii.
Socrul, Ion Vasile, o saluta mereu pe Roxana cu aceeași glumă: „Uite-te la tine, parcă te-ai rotunjit! Oare nu cumva ai un musafir în burtă?”. Deși Roxana rămăsese zveltă de când îi cunoscuse, gluma lui rămânea neschimbată. Mai mult, se plimba prin casă cu pieptul gol, iar glumele lui grosolane o făceau să roșească de rușine.
Socra, Elena Andreevna, se credea învățătoarea tuturor. O sfătuia pe Roxana cum să se îmbrace, să-și aranjeze părul sau să aleagă machiajul. Când cei tineri s-au mutat în apartamentul lor, Elena a comentat fiecare detaliu, de la decor la așezarea mobilei.
Sora mai mică a lui Vlad, Ana, era o mamă singură cu doi copii: Andrei și Maria. Deși primea ajutor de la părinți și de la foștii parteneri, Ana umbla după lucruri gratis. Aduna orice, de la scutece second-hand la jucării sparte, pretinzând că „face afaceri”. Copiii ei, lipsiți de maniere, furau dulciuri și jucării când vizitau pe cineva.
Roxana nu uită nici acum cum, la mutare, Ana le-a dăruit un set de ceaiuri luat pe gratis, iar după plecarea lor, dulapurile erau goale, o vază spartă și urme de ciocolată pe perdele.
Așadar, când ziua de naștere a Roxanei se apropia, ea a hotărât să nu invite rudele soțului. Îi explică lui Vlad: „Vreau să sărbătorim doar cu părinții mei și câțiva prieteni. Să fie liniște.” Vlad, înțelegător, aprobă.
Dar familia lui a aflat. Elena a sunat-o pe mama Roxanei, prefăcându-se interesată de un sfat profesional, și a aflat adevărul. „Așa ne tratează nevasta ta?” a strigat ea la Vlad. „Spune-i că suntem răniți mortal!”
În ziua sărbătorii, când musafirii sosiseră și masa era întinsă, cineva bătu la ușă. Roxana, crezând că e tortul comandat, deschise cu un zâmbet – care dispăru imediat. În prag stăteau Ion, Elena, Ana și copiii.
„La mulți ani!” răcnise Elena, întinzând o singură trandafir. Înăuntru, haosul începu: copiii alergau, mâncau cu mâinile, și Andrei plângea că nu era tort. Ana încerca să fure un plic cu bani de pe masa cu daruri, dar Vlad o prinse.
„Plecați!” tună el, lovind masa cu palma. „Până nu învățați maniere, nu sunteți bineveniți!” După ce plecară, lăsând în urmă tăcere tensionată, Roxana înțelese că cel mai frumos dar era devotamentul lui Vlad. Știa acum că, indiferent de provocări, el va fi mereu alături de ea – chiar și împotriva propriului sânge.
