Astăzi era ziua ei. De dimineață, toți o sunau, deranjând-o să se pregatească pentru serviciu, dar inima îi zâmbea – măcar nu uitaseră…
Fiica ei o felicită și-i aminti că după muncă trebuia să vină la ei, să gătească, să aibă grijă de nepot, să-l ajute cu temele…
Apoi să treacă pe la socrii și să le aducă provizii cumpărate pe drum, iar la urmă să se grăbească acasă să-i pregătească masa soțului. Abia după aceea putea să se liniștească lângă televizor, poate cu un pahar de vin ca să sărbătorească. Dacă mai rămânea vreo picătură de energie. Dar dacă nu… Nici o problemă. Nu era prima oară…
Principalul era să nu-i dezamăgească pe nimeni. Să-i hrănească pe toți. Să-i mulțumească. Ce alt cadou i-ar fi trebuit? Toți erau fericiți? Atunci și ea…
Doi pisici, unul bătrân și unul tânăr, o priveau din colț. Cel tânăr șopti:
— Noroc avem cu stăpâna. Cine altcineva ne-ar hrăni așa?
Cel bătrân încruntă sprâncenele:
— Dar cine are grijă de ea? Nu-i bătrână… Doar patruzeci și cinci de ani. Dar în hainele uzate arată ca la șaizeci. Și nimeni n-o scutește de povară nici în ziua ei…
Tânărul se uită mirat:
— Ce gânduri ciudate ai!
— Ea m-a salvat când eram pui mic, abandonat la gunoi, continuă bătrânul. M-a hrănit cu biberonul. Am văzut cum se transformă din floare tânără în femeie îmbătrânită de griji.
— Și ce-ți pasă? Hrană avem. Ne mângâie. Dormim unde vrem. Ce mai vrei?
— Trebuie să-i plătim datoria, răspunse bătrânul. Datoria. Înțelegi?
Dar tânărul nu înțelegea…
*****
Ziua se sfârși, toți adormiră. Dimineața, pisicul bătrân dispăruse fără urmă.
Plecase la serviciu cu inima grea, dar după muncă, ca de obicei, trebuia să meargă la fiică, apoi la socri, apoi acasă la soț…
Căutările începeau noaptea. În goană spre casă, stropind apa rece din bălțile de toamnă, un bătrân o opri lângă o bancă. Purta ochelari negri și se sprijinea pe un baston.
— Frumoaso, m-ai putea ajuta?
— Bineînțeles, moșule, răspunse ea, luându-l de braț. El o trase lângă el pe bancă.
— Grăbesc… se scuză ea.
— Spune-mi, unde te repezi? întrebă el. Începu să-i povestească, simțind ceva familiar în el. Îl studia, dar nu-și dădea seama cui semăna…
— Pantofii tăi sunt vechi, o întrerupse el.
— Cum știți?
— Sunt orb, nu surd. Aud cum plescăie în bălți.
Ea roși:
— Dar geaca e nouă…
— Fiica ți-a dat-o? o iscodi el, pipăind materialul.
— Ați ghicit, mormăi ea.
— Nu te supăra, fetițo, zise el, zâmbind sub mustăți. I se păru că-i văd contur de pisică.
— Când ai ziua? o întrebă brusc.
— Ieri… răspunse, înghițind un nod în gât. Și începu să mintă:
— Fiica și ginerele mi-au dat rochie scumpă… Soțul a adus trandafiri și parfumuri scumpe… Socrii au pregătit masă festivă. Am băut coniac frâncesc și dansat până dimineața!
Bătrânul tăcu, sprijinindu-și bărbia pe baston.
— Nu mă credeți?
El se întoarse și zâmbi:
— Te cunosc demnii… Vreau să-ți fac un cadou. Vino cu mine!
— Nu pot! Am treburi!
— Așteaptă treburile, răspunse el aspru.
O conduse prin oraș ca un tânăr, deși era orb. O îmbrăcă în rochie elegantă, o duse la coafor, apoi la un restaurant exclusiv. Chelnerii îi transportă pachetele cu taxiul până acasă.
— Mulțumesc, moșule, îl sărută pe obraz. Cine sunteți? Poate un prieten al părinților mei…
El o mângâie pe față. Îi aminti de pisicul ei bătrân, frecându-se de obraji…
Ușa apartamentului se deschise brusc. Soțul, socrii, fiica și nepotul o priviră uimiți.
— Unde-ai fost? Am sunat la toate morgile!
— Am sărbătorit cu un prieten vechi. Uite-l… Dar bătrânul dispăruse.
— Ce frumoasă ești! exclamă ginerele.
— Umblă prin localuri cu străini, bombăni socra. De unde bani de haine?
— Exact, râse ea. Voi mănâncăți toți banii. Eu nu am voie?
Socrii trântiră ușa ofensați.
— Perfect, zise ea soțului. Adu cumpărăturile și pregătește-mi ceaiul. Merg să fac duș. Am dansat toată noaptea!
Soțul rămase cu gura căscată, dar… aduse pachetele, puse ceainicul și așeză pe farfurie niște prăjituri.
*****
Pisicul bătrân îl găsi a doua zi în dulap. Zâmbea…
Îl îngropă sub un salcâm mare. Când se întorcea, i se păru că vede bătrânul lângă tomberon.
Alergă spre el, dar în locul lui găsi un pui de pisică abandonat.
— Hai acasă, îl ridică în brațe.
Motanul sforăi blând.
— O să am grijă de tine.
— Știu, răspunse pisica, închizând ochii. Știu…
