Oana a aflat despre infidelitatea soțului ei din întâmplare.
Așa cum se întâmplă adesea, soțiile sunt ultimele care află despre necredința partenerilor lor. Abia mai târziu Oana a înțeles ce însemnau toate acele priviri ciudate ale colegilor și șoaptele pe la spatele ei. Nu era un secret pentru nimeni la muncă că cea mai bună prietenă a Oanei, Ana, avea o relație cu Andrei. Oana nu bănuise nimic.
A aflat totul în acea seară, când s-a întors acasă pe neașteptate. Oana lucra de câțiva ani ca medic la spitalul local. În acea zi trebuia să lucreze în tura de noapte. Dar la sfârșitul zilei, o colegă mai tânără, Elena, i-a cerut un schimb.
– Oana, ai putea să faci tu tura de noapte pentru mine? Mâine e nunta sorei mele. Dacă nu ai alte planuri, eu voi lucra sâmbătă pentru tine.
Oana a fost de acord. Elena era o fată plăcută și săritoare, iar nunta era un motiv întemeiat.
Seara târziu, Oana s-a întors acasă cu gândul să-i facă o surpriză soțului ei. Dar și ea a avut parte de o surpriză. Abia a intrat în apartament, că a auzit voci venind din dormitor. Una era a lui Andrei, iar cealaltă… era inconfundabilă, deși nu se aștepta să o audă în acel moment și în acea situație. Vocea Anei, buna ei prietenă. Ce a auzit a fost suficient pentru a înțelege ce se întâmplă între cei doi.
Oana a ieșit din apartament la fel de liniștit cum intrase. A petrecut noaptea la spital fără să poată adormi un minut. Cum va putea privi colegii în ochi? Toți știau, numai ea a fost orbita de iubirea pentru Andrei, în care avea o încredere deplină. Soțul era scopul vieții ei. Pentru el renunțase la multe. Chiar și la dorința de a avea copii. De fiecare dată când aducea vorba despre asta, Andrei spunea că nu e pregătit, că trebuie să mai aștepte. Acum, Oana înțelegea bine de ce Andrei nu voia copii.
În acea noapte nedormită, Oana a luat o decizie pe care o considera singura corectă. Dimineața a scris cererea de concediu și de demisie, apoi a mers acasă și, în timp ce soțul era la muncă, și-a strâns lucrurile și a plecat la gară. Moștenise de la bunica ei o casă mică în sat. Acolo se îndrepta, convinsă că Andrei nu o va căuta în acel loc.
La gară și-a cumpărat o nouă cartelă SIM, iar pe cea veche a aruncat-o. Oana a rupt toate legăturile cu viața trecută și a pășit curajoasă într-un nou început.
După o zi deja, a ajuns la stația cunoscută. Nu mai venise acolo de aproape zece ani, de la înmormântarea bunicii. Totul arăta la fel – liniștit și pustiu. “Exact ce aveam nevoie acum”, și-a zis Oana.
Până în sat, Oana a ajuns cu niște ocazii, iar apoi a mers încă vreo douăzeci de minute până la casa bunicii. Curtea era atât de neîngrijită, încât cu greu a reușit să ajungă la ușa din față.
I-au trebuit câteva săptămâni ca să aducă curtea și casa în ordine. Singură nu ar fi reușit. Dar vecinii au ajutat-o mult. Toți își aminteau de bunica Oanei, Maria Constantin, care fusese învățătoare timp de peste 40 de ani la școala din sat. Multe generații de copii din sat învățaseră să scrie și să citească cu ajutorul ei. Acum voiau să o ajute pe Oana în amintirea dragei lor învățătoare.
Oana nu se aștepta să fie primită cu o asemenea căldură. Era recunoscătoare tuturor celor care o ajutaseră să facă ordine, să repare casa și să se instaleze acolo.
Vestea că Oana este medic s-a răspândit repede în sat. Într-o zi, vecina ei, Ileana, a venit agitată.
– Oana, scuză-mă, astăzi nu pot să te ajut. Cea mică a mea nu se simte bine. Cred că a mâncat ceva nepotrivit, că de dimineață îi este rău cu stomacul.
– Hai să o văd pe fiica ta, – a propus Oana, a luat trusa de medic și a mers după vecină.
Valerica avea o intoxicație alimentară. Oana a ajutat-o – i-a pus perfuzii și i-a explicat Ilenei cum să aibă grijă în continuare de fetiță.
– Mulțumesc, Oana, – Ileana nu știa cum să-i fie suficient de recunoscătoare. – Ești medic, nici nu știam. Până la cel mai apropiat spital avem 60 de kilometri. Am avut un felcer aici în sat, dar a plecat de un an și pe altul încă nu l-au trimis.
Și de atunci sătenii au început să vină la Oana după ajutor. Iar ea nu putea refuza, căci ei au primit-o cu atâta căldură și au ajutat-o cu tot ce au putut.
Când vestea despre medic a ajuns la autorități, au chemat-o pe Oana să lucreze la policlinica din raion.
– Nu, nu merg în raion, – a răspuns ferm Oana. – Dar dacă îmi încredințați punctul medical din satul nostru, voi lucra cu mare plăcere.
Autoritățile erau uimite – un medic din capitală cu o asemenea experiență voia să lucreze într-un punct medical sătesc. Dar Oana nu a renunțat la decizia ei. Și după un timp, dispensarul din sat a repornit, iar Oana a început să ofere consultații.
Într-o seară, cineva a bătut la ușa ei. Era deja târziu. Dar Oana nu s-a mirat de vizita târzie – oamenii se îmbolnăveau nu doar ziua.
Oana a deschis ușa și a lăsat să intre un bărbat necunoscut. După aspectul său, Oana și-a dat seama imediat că se întâmplase ceva grav.
– Oana Maria, – s-a adresat vizitatorul. – Am venit din Ialomița, la 15 kilometri de aici. Fiica mea este grav bolnavă. La început am crezut că a răcit. Dar febra nu scade de trei zile. Vă rog să veniți cu mine și să-mi ajutați fiica.
Oana a început să se pregătească rapid, întrebându-l pe bărbat despre simptomele bolii fetiței.
Când au ajuns acolo, Oana a văzut o fetiță mică și foarte palidă în pat. Micuța respira greu. Buzele ei erau crăpate, părul încâlcit, pleoapele ușor tremurau în ritmul respirației.
După consultație, doctorița a spus:
– Starea este gravă. Trebuie dusă la spital.
Bărbatul a dat din cap în semn că nu.
– Trăim doar noi doi. Mama ei a murit la scurt timp după naștere. Această fetiță este singurul meu sprijin. Și nu o pot pierde.
– Dar la spital i se va oferi ajutor mai repede. Eu nu am ce face. Este nevoie de medicamente, iar aici nu le am.
– Spuneți-mi ce medicament este necesar, îl voi găsi. Doar nu o duceți la spital, vă rog. În raion este o farmacie de gardă non-stop, voi aduce tot ce trebuie. Dar… nu am cu cine lăsa fetița.
Oana văzu cât de speriat și îngrijorat era tatăl fetei. Abia acum îl observa cum trebuie. Era de vârsta ei, înalt, suplu, cu o frumoasă podoabă de păr castaniu. Ochii lui erau de un verde închis, iar genele lungi ar fi putut stârni invidia oricărei fete.
– Rămân eu cu micuța – a spus Oana. – Cum o cheamă?
– Maria, – a spus bărbatul, privindu-și cu afecțiune fiica. – Iar eu sunt Ștefan. Vă mulțumesc, doamnă doctor!
Oana a scris rețeta, iar Ștefan a plecat în centrul raional.
Febra Mariei nu scădea, fetița delira în somn, plângea și își chema tatăl. Oana a luat-o în brațe și, fredonând un cântec de leagăn, a mers prin cameră cu ea până când Maria s-a liniștit.
După câteva ore, Ștefan s-a întors cu medicamentele. Oana i-a administrat o injecție fiicei și, cu o voce obosită, a spus:
– Acum nu ne rămâne decât să așteptăm.
Toată noaptea au petrecut-o Ștefan și Oana lângă patul copilei bolnave. Spre dimineață, temperatura începuse să scadă, fruntea fetiței se acoperise de broboane de transpirație.
– E un semn bun, – a remarcat Oana. Era epuizată, dar simțul de satisfacție că reușise să o salveze o ținea pe picioare.
– Vă mulțumesc, doamnă doctor, – repeta fără încetare Ștefan.
A trecut un an. Oana lucra în continuare la dispensarul sătesc, tratându-și sătenii și locuitorii din satele vecine. Doar că acum locuia nu în căsuța bunicii, ci în casa splendidă a lui Ștefan. S-au căsătorit la jumătate de an după acea noapte teribilă când viața Mariei atârna de un fir.
Au trebuit să lupte câteva săptămâni cu boala copilei. Maria s-a însănătoșit. S-a atașat foarte mult de Oana. Și Oana a îndrăgit-o pe Maria cu tot sufletul. Dar de câte ori punea brațele în jurul micuței, Oana se gândea că într-o zi a pierdut șansa de a deveni mamă.
Seara, Oana se întorcea acasă obosită, dar fericită în noua ei casă, unde o așteptau și o iubeau două persoane dragi.
Astăzi, Ștefan a întâmpinat-o la poartă, a îmbrățișat-o și a întrebat:
– Ei bine? Ți-au aprobat concediul? Am planificat deja traseul, vom pleca într-o călătorie în trei.
Oana a zâmbit misterios și a răspuns:
– Mi-au aprobat concediul și plecăm în călătorie nu în trei, ci în patru.
Ștefan a privit-o nedumerit o vreme, apoi a îmbrățișat-o strâns și au început să se învârtă prin curte, fericiți.
