– Uită-te la ea! Să vii fără invitație la ei nu se poate. Înainte de a pleca, trebuie să suni. Să te înțelegi. Să stai acolo mai mult de o săptămână nu merită, ei, vezi tu, sunt obosiți și vor să se odihnească. Copiii au lecții. Și noi, apropo, suntem în vacanță.
Toate gândurile ei pe această temă, Daria le-a exprimat mamei sale.
– Și nu mai spune. Sunt complet…, a încuviințat mama.
– Am vorbit ieri cu aceea… Lenuța, a continuat Daria. Mi-a spus că le este „incomod” să ne primească în mai. Copiii au activități, ea și Nicu au muncă.
– Ai răspuns ceva?
– Bineînțeles. Ar fi putut să-și ia concediu.
– Și ea?
– Și ea mi-a spus că concediul lor este în iulie, că este prea târziu să schimbe datele, că pleacă undeva. Ei, se pare, nu vor să-și anuleze concediul, iar noi trebuie să ne adaptăm cumva.
Nimeni din familie nu a încercat să le explice Darii și mamei sale că și alți oameni vor să se odihnească. Oricum, nu are sens.
– Ce ți-am spus? Luați bagajele și mergeți. Va trebui să accepte asta când veți fi deja acolo. Nu au unde să plece.
– Așa este, dar aș vrea să ne aștepte…
În principal, vorbeau despre Lenuța, nu despre Nicu. Nicu, desigur, înțelegea totul, dar de cele mai multe ori era de acord să cedeze.
– De când a început să trăiască cu această Lenuța, este alt om. Trebuie să te înțelegi, nu înceta Daria.
– Totul din cauza ei.
– Bineînțeles. Pe Nicu poți să-l influențezi, pe Lenuța – nu.
În planurile Darii era să viziteze capitala nordică în sărbătorile de mai și să se distreze. Intenționau să stea la verișorul lui Nicu. Vrea el sau nu – pentru ei nu conta. Ei voiau. Au sunat, au vorbit, iar Lenuța, soția lui, a reușit să explice că nu se poate. Atunci Daria s-a enervat.
– Și nu asculta. Doar pregătiți-vă.
– Mai sun o dată.
Noul apel nu a schimbat nimic.
Lenuța a comunicat foarte politicos, dar ferm, că în sărbătorile de mai sunt ocupați. Copiii au activități suplimentare, iar ei au o excursie planificată. În plus, nu prea au bani pentru oaspeți.
– Spun că pleacă, a spus Daria mamei sale.
– Nu crede. Ea spune asta intenționat.
În familia lor, Lenuța nu era deloc apreciată. De când a apărut, și Nicu a început să aibă păreri proprii. Înainte, puteau să-l convingă de orice. Acum trebuiau să discute.
– Crezi?
– Desigur. Nici nu te îngrijora. Mâine începe să-ți faci bagajul. Sâmbătă – în tren. Vă vor primi acasă, nu vor avea de ales, așa că vă vor lăsa să intrați.
Erau îndoieli, desigur. Daria este foarte asemănătoare cu mama sa. Dar chiar și ea se îndoia dacă merită să meargă la oameni care au spus clar că nu au posibilitatea să se întâlnească.
– Nu au dorință. Dar posibilitatea se va găsi, mama părea să-i citească gândurile. Văd că te îndoiești. Vrei să te odihnești? Odihnește-te. În plus, nu este vorba doar despre tine. Irina și Alexei vor să se odihnească și ei, la fel ca și soțul tău. Așa că nu te îndoi. Când veți ajunge, nu vor avea de ales.
– Bine.
Totul era deja planificat. Așa că mama a reușit să o convingă pe Daria. Fata nu a negat că această variantă îi convine. Ei au nevoie. Ceilalți vor rezista cumva.
***
Stând în fața ușii impozante a apartamentului Lenuței și al lui Nicu cu toate bagajele, Daria forma numărul. De ce încă nu deschide nimeni?
– Bună. Unde sunteți? a întrebat imediat Daria, apăsând din nou butonul soneriei.
– Bună. Ce vrei să spui? Ne pregătim de pescuit.
– La ce pescuit? Nu aveți râu în apropiere.
– Cum adică? Există râu și lac. Un hotel excelent. Exact ce ne-am dorit. Seara va fi și program de divertisment.
– Nu sunteți acasă?
– Lenuța v-a spus. În fața mea. Da, îmi amintesc exact.
Desigur, Daria își amintea. Dar ea nu credea că este adevărat.
– Am venit la voi. Stăm la ușă. Ce să facem acum dacă mai întâi ne-ați invitat, iar apoi ați plecat?
– Îmi pare rău, desigur, dar noi nu v-am invitat.
– Ce diferență face? Suntem aici.
– Găsiți un hotel. Îmi pare rău. Dar v-am spus clar că nu vă putem primi.
Daria nu a mai continuat conversația. Era sigură că Lenuța și Nicu s-au purtat urât.
