Trădare
– Bine, Lenuca, eu plec! – Pasha a făcut cu mâna, – Îi voi trimite bani mamei, nu te îngrijora.
Ușile s-au închis în urma soțului, iar Lena s-a așezat obosită pe un scaun și, brusc, a izbucnit în plâns.
– Mamă, ce ai? – a intrat fiul în bucătărie, – Ce s-a întâmplat?
– Nimic, – Lena se rușina de slăbiciunea ei, – Nimic, dragul meu, doar că am o dispoziție proastă. Și mi-e dor de copii.
Era vacanță, iar cei mici, Vlad și Cristina, stăteau la bunica.
– Nu, – a afirmat cu încredere Dimi, – din cauza dispoziției proaste nu plângi așa amar, iar cu cei mici vorbești zilnic la telefon. Nu mai sunt copil mic, mamă, înțeleg câte ceva.
Lena s-a uitat la băiatul ei de șaisprezece ani, mai înalt decât ea, și, pe neașteptate, a spus cu voce tare ceea ce se temea să admită chiar ea însăși:
– Cred că tata ne va părăsi în curând, – și, la întrebarea nerostită din ochii fiului, a explicat, – Mă înșală. De aproape jumătate de an…
Dimi nu știa cum să reacționeze. El credea că cineva a supărat-o pe mama, fie la muncă, fie pe stradă, sau s-a certat cu vreo prietenă. Dar așa ceva! Și tata, cum a putut?! În băiat a început să fierbinte mânia, lucru pe care mama l-a observat imediat:
– Dimi, nu trebuie. Așa se întâmplă la adulți, cândva vei înțelege. Tata e bun la suflet, dar inimii nu-i poruncești.
Lena vorbea, dar nici ea nu credea în cuvintele ei. Ar fi vrut să țipe, să strige, să-și bată picioarele și să spargă vasele, dar în schimb îl convinge pe băiatul cel mare să-l ierte și să-l înțelegă pe tată! Însă băiatul strânse pumnul:
– Să-l lase baltă, putem trăi și fără el! De ce să păstrăm un trădător în casă?
– Dragul meu, spui că nu mai ești mic, dar te comporți ca un copil. Oricine are dreptul la greșeli, nu-i așa? Deci, și tatăl tău, va înțelege că este doar o pasiune, iar cea mai importantă pentru el este familia noastră…
– Mamă, – Dimi, “adultul”, început să plângă, – De ce a făcut asta? Nu voi mai putea să-l respect cum o făceam înainte!
– Nu-ți face griji, totul se va îndrepta, dragule, – Lena l-a mângâiat pe mână, – Doar nu spune nimic fraților tăi.
– Nici tu, – Dimi și-a șters lacrimile, – Să nu le spui nici că am plâns. Altfel le va scădea încrederea în fratele lor mai mare, puternic și atotputernic.
Lena a aruncat o privire la ceas:
– Nu întârzii la antrenament?
Dimi a sărit în sus:
– Ba da! Naiba!
Rămasă singură, Lena a început să reflecteze. În discuția cu fiul său, putea fi rațională, dar atunci când rămânea singură, durerea o sufoca și lacrimile îi veneau în ochi:
– Cum? Cum ar fi putut trăda tot ce aveam împreună?
Când l-a întâlnit pe Pasha, el era destul de nonsalant și în jurul lui se adunau mereu fete de toate felurile, pe care le numea “păsărele”. Când ea, Lena, i-a spus curtezanului că nu va deveni încă o „păsărică” a lui, Pasha a spus serios:
– De ce “încă o”? Una și singura, pentru toată viața.
Și ea a crezut, proastă cum era, cu urechile ciulite. Și în toți cei 17 ani petrecuți împreună, a crezut, a sperat, că a avut noroc! Și el?! În ciuda celor trei copii, a tot ce trecuseră împreună, a zilelor de „bucurie și tristețe”, el a trădat totuși.
Totul a început cu jumătate de an în urmă. Deși, poate, mai devreme, doar că ea nu și-a dat seama? Dar nu, puțin probabil… Cu șase luni în urmă au fost invitați la o nuntă, se căsătorea Sasha, nepotul preferat al soțului. Lena nu a putut merge, dar și-a trimis soțul, că nu se putea rata, trebuia să meargă. El s-a împotrivit puțin, dar, în primul rând, sora s-ar fi supărat, în al doilea rând, s-ar fi ridicat întrebări suplimentare în familie… Lena a văzut apoi fotografii de la nuntă postate online de tinerii căsătoriți, iar în ele, o fată cu o atitudine foarte provocatoare se lipea constant de Pasha! Deja atunci ceva a străpuns-o și a glumit despre fata respectivă, dar soțul i-a răspuns absent:
– Ce? Cine? A! Cred că e prietena miresei. Nici nu am observat-o, nu știu de ce era mereu alături, pe cuvânt, Lenuca! Ești geloasă? – Pasha a zâmbit atunci mulțumit, – Ești geloasă! Dar ea nici nu-i pe gustul meu!
Atunci a crezut ce îi spusese soțul, fata nici nu era pe gustul lui Pasha, ea știa bine asta! Dar o săptămână mai târziu, au început apelurile stranii, tăceri la telefon. Lena a împărtășit cu soțul ei:
– Îți poți imagina, sună, tac, oftează. Iată că și Dimi are “păsărica” lui!
După această plângere, apelurile au încetat, dar Lena nu a legat acest fapt de discuția cu soțul ei, a realizat abia mai târziu – atunci când Pasha, amator de blugi și pulovere, a început să poarte costum, cămașă și cravată și să folosească parfumuri moderne, nu colonie „O’jen”, pasiune moștenită de la tatăl său. Și, în același timp, au început întârzieri constante la muncă… Când Lena a întrebat de ce, soțul a răspuns fără urmă de îndoială:
– Lenuca, avem un proiect strategic important! Nu știu cât va dura, dar apoi! – Pasha a visat cu ochii pe pereți, – Atunci vom avea totul, vom merge în vacanță unde vrei, îți vom cumpăra haina de blană pe care o dorești, iar pentru Dimi – un hoverboard sau poate chiar un quad.
Din acea zi, Pasha nu doar că a început să întârzie la muncă, dar uneori dispărea și în weekend. Adunându-se în familie pentru o ieșire la natură, un apel și – privirea vinovată:
– Lenuca, mă cheamă la muncă. Termenele limită ne presează, deci…
Lenei îi venea să o găsească pe fata din fotografiile de la nuntă, să o tragă de păr, să-i zgârie fața, dar pentru a evita această tentație, nici nu a încercat să afle numele și coordonatele ei.
Jumătate de an trăind astfel l-a făcut pe Lena aproape nevropată. În prezența altora și a copiilor se ținea tare, dar când rămânea singură, își permitea să fie vulnerabilă. Astăzi, după discuția cu fiul cel mare, Lena a decis:
– Voi vorbi. Trebuie să fac ceva, nu ar trebui ca Dimi să-l urască pe tată!
Soțul ei a fost mai rapid. Pasha a sunat și a invitat-o la restaurant:
– Lenuca, trebuie să vorbim. Ar fi bine ca copiii să nu audă.
Lena a zâmbit amar: nu vrea scandal, știe că în public ea nu și-ar permite niciodată asta.
Inițial, a decis să meargă în haine obișnuite, de ce să se aranjeze? Apoi s-a gândit să meargă ca și cum tocmai ar fi venit de la muncile agricole! Poate îi va fi rușine soțului! Dar cu o oră și jumătate înainte de plecare, și-a schimbat brusc decizia:
– Trebuie să fiu mai frumoasă ca niciodată! Să vadă ce pierde!
În taxi, șoferul se uita atent la femeie în oglindă. După ce a plătit cursa, i-a spus:
– O frumusețe ca tine și așa de tristă! Nu mai fi, vei vedea, totul va fi bine!
Complimentul neașteptat i-a ridicat puțin moralul, iar Lena a intrat în restaurant cu un zâmbet pe buze. Pasha avea un trandafir în mână și asta a surprins-o: dacă voia să-i spună că pleacă, de ce flori? Sau poate e un simbol – un trandafir pentru mormântul iubirii lor? Lena chiar a zâmbit, ce gânduri ciudate, total atipice pentru ea, îi treceau prin minte?
Au cinat discutând lucruri mărunte. În Lena sălășuia o teamă nevăzută, gata să izbucnească în orice moment. În cele din urmă, nu a mai rezistat:
– Pasha, ai spus că trebuie să vorbim…
El a dat din cap:
– Ai dreptate. Așadar, Lenuca, uite cum stă treaba, – a făcut o pauză, strângându-și curajul, – Ascultă, m-am gândit… Nu te-ai supăra dacă nu plecăm în vacanță, nu cumpărăm haina sau quadul?
Feariește, a fost gata să explodeze, dar Pasha a continuat:
– Astăzi am primit salariul, cu aproape dublu, este cu bonusul. M-am gândit că Dimi, la 16 ani, va deveni curând independent. Hai să cumpărăm un apartament pentru el cu acești bani? Am întrebat și dacă investim într-o construcție nouă, va fi un cadou pentru 18 ani. Ce crezi, nu-i așa?
– Înțeleg, Pasha, – a început Lena, dar s-a oprit brusc, – Ce? Un apartament? Ce apartament?!
– Nu auzi nimic? În ultima perioadă ești atât de distrată. Ce se întâmplă, Lenuca?
După aceea, Pasha a țipat. În restaurant s-a abținut, dar imediat ce au ieșit, și-a dat frâu liber sentimentelor:
– Ești nebună!? Ce amantă, ce trădări?! Ți-am explicat totul, proiectul e important, voi întârzia! Nu te-ai opus cu un cuvânt, ba am lăudat-o pe soția înțeleaptă! Dar “soția înțelegătoare” și-a imaginat năzbâtii!
Mergeau pe jos acasă, Lena asculta soțul indignat, zâmbind beatific. Toate cuvintele lui, critici și dojeni, sunau acum ca muzică divină în urechile ei. Ajunși la bloc, Pasha finalmente s-a liniștit. În fața scării, s-a oprit și a spus:
– Ți-am spus cândva că ești unica mea iubire. Te-am înșelat vreodată?
