Înainte de divorț, ea singură se ocupa de copil, dar ulterior a căutat o bonă. A găsit-o pe soacra ei. Inițial, a întrebat-o dacă nu cunoaște pe cineva care să o ajute, dar aceasta s-a oferit pe sine, desigur, pentru un onorariu. Salariul ei nu este prea mare, trebuie să economisească.
La muncă am o colegă, care de asemenea are probleme financiare. Nu prea se îngrijește de sine, nu merge la cosmetician. Mereu mă întreb ce se întâmplă cu salariul ei. Lucrează, locuiește cu părinții, nu are credit pentru apartament ca alții, iar copilul ei este îngrijit de fosta soacră, plus că primește pensie alimentară.
Se pare că Ana trebuie să plătească părinților pentru cameră, iar soacrei pentru îngrijirea copilului, și mă întreb cum poate să trăiască așa…
Acum jumătate de an, când Ana a început să lucreze la noi, am devenit prietene. Curând am descoperit că avem multe în comun. Interesele noastre comune, copiii de aceeași vârstă.
Ana mi-a spus imediat că a divorțat de soțul ei și s-a mutat cu părinții. Părinții ei sunt persoane care o duc bine, au peste cincizeci de ani, amândoi au locuri de muncă bune. Ei au construit o casă în afara orașului și își petrec vacanțele în străinătate. După ce fiica lor s-a întors acasă, i-au oferit o cameră în care poate locui.
M-am gândit că poate locui acolo gratuit, dar din păcate, de la început au cerut bani. Îi spune singura consolare este că sunt părinții ei și nu niște străini, și pentru copil este mereu mai bine așa.
I-au alocat un raft separat în frigider și nu folosește lucrurile părinților, uneori doar îi mai oferă copilului niște fructe.
Nu înțeleg cum se poate comporta așa, mai ales că Ana, după plecarea soțului, nu avea absolut nimic și primele luni a avut datorii la părinți.
Înainte de divorț se ocupa singură de copil, dar ulterior a căutat o bonă. A găsit-o pe soacra ei. Inițial, a întrebat-o dacă nu cunoaște pe cineva care să o ajute, dar ea s-a oferit pe sine, desigur, pentru un onorariu. Anei i-a plăcut destul de mult această idee, pentru că femeia își cunoaște nepotul, știe ce îi place, ce nu, ce poate și ce nu ar trebui să facă. Este responsabilă. Ana a fost de acord și, atunci când este nevoie, soacra are grijă de cel mic.
Totul ar fi bine, dar Ana nu are bani, nu își poate permite să trăiască, darămite să-și ofere mici plăceri.
Nu înțeleg cum părinții pot să-și trateze propriul copil în felul acesta…
