Își amintesc acea zi ca pe una dintre cele mai dureroase din viața mea. El m-a părăsit cu trei copii și părinții săi bătrâni – a plecat în Italia cu amanta lui.
Nu am reușit să-l opresc
Totul a început în ziua aniversării mele.
Pe atunci locuiam la țară, cu puțini bani, iar în vitrinele magazinelor din Chișinău erau atâtea lucruri frumoase – nu știam unde să mă uit mai întâi.
Mă îndrăgostisem de o pereche de sandale.
Stăteam acolo, uitându-mă la ele și imaginându-mi cum vor arăta pe piciorul meu, cum voi trece pe strada principală și toți se vor uita după mine…
Atunci cineva m-a atins ușor cu cotul.
M-am întors – în fața mea era un bărbat care zâmbea.
– Frumoase, nu? – a întrebat el, arătând către sandale.
– Da… – am mormăit eu, privind încă vitrina.
– Hai să bem o cafea. Dacă îți cumpăr sandalele, mergem la o întâlnire?
Știam că par naivă și neajutorată în ochii lui, dar nu-mi păsa.
– Vom merge, – am răspuns eu.
Îmi doream un cadou. Voiam să mă simt specială măcar pentru o seară.
Am mers la o cafenea, a comandat tort pentru mine și i-am povestit întreaga mea poveste.
I-am spus că părinții mei au murit.
Era adevărat.
Deși l-am îngropat cu adevărat doar pe tata, pe mama…
Pe mama am „îngropat-o” în mintea mea încă din copilărie, pentru că m-a abandonat când eram bebeluș.
I-am spus asta astfel încât să-i stârnesc milă.
Și am reușit.
Așa a început totul.
Veneam tot mai des în oraș și ne întâlneam.
Ionel – așa îl chema – m-a dus acasă la el, m-a înconjurat cu atenție.
La început au fost sandalele, apoi rochii, bijuterii, parfumuri frumoase.
Dar nu, nu de dragul cadourilor am devenit iubita lui.
Îl iubeam.
Credeam că și el mă iubește.
Dar am fost naivă.
Am făcut greșeala de a rămâne însărcinată.
Și eram pregătită să aud orice:
— Trebuie să ne despărțim.
— Descurcă-te singură.
— Fă un avort.
Dar el a spus altceva:
— Te vei muta la mine. Vom crește copilul împreună.
Nu-mi venea să cred norocul meu.
Mama mi-a distrus viața
Ne-am căsătorit.
Eram convinsă că destinul în sfârșit mi-a oferit o șansă.
Apoi, într-o zi, cineva a bătut la ușă.
Am deschis – și aproape am leșinat.
În prag stătea mama mea.
Cu o plasă de varză murată, ca și cum ne-am fi văzut ieri.
Se pare că cineva dintre vecini i-a spus unde locuiesc acum.
Venea să ne împăcăm.
Iar Ionel a aflat adevărul.
A descoperit că am mințit.
Și îndată, dragostea lui pentru mine s-a evaporat.
A început să țipe, să mă numească provincială, să întrebe dacă nu cumva și tata va ieși din mormânt, având în vedere cât de ușor „scoteam” oameni din viața mea.
Și ne-a dat afară.
Pe mine, pe mama mea și varza ei.
Am avut încredere în el din nou – și din nou am greșit
M-am întors în casa bunicilor mei.
Am alungat-o pe mama.
Și am rămas singură cu copilul.
Dar Ionel tot a venit.
— Hai să ne împăcăm, – a spus el. – Avem un fiu.
Și l-am crezut.
Naivă, am decis că dragostea va învinge totul.
Dar nu m-a adus înapoi în apartamentul său.
Ne-am mutat în casa veche a părinților lui – niște bătrâni care aveau nevoie de îngrijire.
Am fost de acord.
Am făcut totul pentru el, pentru părinții lui, pentru fiul nostru.
Apoi am rămas din nou însărcinată.
Odată, ne-am certat și el mi-a amintit cu furie:
— Nu uita că ești doar o oaspete aici!
Aceste cuvinte m-au rănit adânc.
Și totuși am rămas.
Am crezut că iubirea va rezista încercărilor.
Când s-a născut al doilea copil, el a spus că banii sunt o problemă, că afacerea lui a eșuat.
Acum eram egali: eu nu aveam nimic, nici el – nimic.
Apoi s-a născut al treilea copil.
Credeam că acum nimic nu se va mai schimba, că vom fi împreună orice ar fi.
El a început să muncească tot mai mult. Pleca devreme, se întorcea târziu.
Credeam că o face pentru familie.
Nu vedeam cum totul se destramă.
Italia – biletul către o viață nouă… dar nu pentru mine
Într-o zi, mi-a spus:
— Nu mai pot trăi așa. Aici nu este un viitor. Plec în străinătate.
L-am crezut.
Era epuizat, deprimat, obosit.
Am fost chiar de acord – să meargă, să încerce să câștige bani.
Dar apoi am aflat adevărul întâmplător.
La aeroport, la zborul către Italia erau două bilete.
Unul pe numele lui.
Și celălalt – pe numele unei femei cu care avea o relație de mulți ani.
Am înțeles totul.
Dar nu am reușit să-l opresc.
A plecat.
Iar eu am rămas.
Cu trei copii.
Cu părinții lui, care nu-mi mai erau străini.
Cu o casă goală și un suflet plin de durere.
Nu știu cum să trăiesc mai departe.
Sper doar că într-o zi, durerea aceasta va dispărea.
