Un bărbat a intrat în casă și a rămas fără cuvinte…
În urmă cu jumătate de an, primise cadou un pisoi mic, pe care l-a numit Gheorghiță. Nepoata sa, care venea uneori în vizită cu familia, găsise pisoiul pe stradă. Când i l-a înmânat, i-a spus:
— Trăiești singur. Tot nu găsești o pereche pentru tine. Ai un serviciu stresant. Șofer de autobuz. Ajungi acasă și cineva e bucuros să te vadă. Pisicile — aduc confort și liniște…
Așa-i! Bărbatul chiar a crezut. De ce nu, s-a gândit el. Poate că este adevărat. Te întorci acasă, ești epuizat de pasagerii și șoferii care nu vor să-ți cedeze drumul, și acolo te întâmpină liniștit pe canapea. Miorlăie și toarce. Este fericit, sare în brațe și vrea să fie mângâiat.
Ei bine, doamnelor și domnilor, așa a gândit din lipsă de experiență. Pisoiul nu i-a îndeplinit așteptările. Dintr-un pui ascultător și drăgălaș, s-a transformat într-un adolescent zvăpăiat. Nu-i plăcea să se alinte în brațe, dar de făcut năzdrăvănii… cât cuprinde!
Din lipsă de experiență, bărbatul a cumpărat o paletă pentru muște, cu care prindea muște. Cele mici și agere sau cele mari, numite misterios muște de bălegar. Gheorghiță era foarte atent la ce îi arăta stăpânul său cu musca finalizată de palmă. Probabil acumula informații. Și într-o zi, a decis să-i facă stăpânului său o surpriză. Și a reușit…
Să revenim însă la momentul de unde am început.
Bărbatul intrase în casă și era stupefiat. Nimic! Absolut nimic nu mai stătea sau zăcea la locul său în apartament. Haosul era așa încât ai fi putut crede că două bande de gangsteri au venit special să-și regleze conturile și să opereze… cu bâte! Scaunele erau răsturnate. Vaze, pahare și, în general, tot ce era pe masă, pervazuri și noptiere, acum acoperea podeaua, împrăștiind uniform cioburi de sticlă, lut și plastic…
Perdelele semănau cu fâșii tăiate dintr-o fustă de modistă, iar în bucătărie… Ketchup-ul se scurgea în roșii sărate și dulceață. Sarea, zahărul și piperul se îngrămădeau în movile ordonate. Furculițele și lingurile erau grămezi răsturnate. Perdelele din bucătărie fuseseră rupte și zăceau alături de toate aceste dezastre, iar pe masa de bucătărie complet goală…
Aștepta un Gheorghiță foarte mulțumit și, în fața lui, se afla o muscă. Imensă, ca un avion. Gheorghiță îl privea pe om cu ochii unui învingător și toarce mândru. Ei bine, acum! Acum omul îl va lăuda. Toată ziua, fără încetare și fără a-și culege energia, a alergat prin apartament, vânând acea muscă îndrăzneață. S-a obosit acum, dar a prins-o! Și acum poate să o prezinte și să primească o recompensă pe merit.
Gânduri atât de plăcute îl făceau pe Gheorghiță să dea din lăbuțe cu nerăbdare. Bărbatul ridică un scaun și se așează. Nu știa să înceapă prin a face curat, a lua cina sau a-l certa pe Gheorghiță, dar nu a trebuit să reflecteze mult timp. Curând s-a auzit soneria. S-a ridicat și a mers la ușă. Acum mirarea lui a crescut și mai mult.
Pe hol, stăteau trei polițiști, iar în spatele lor, zece vecini. Polițiștii țineau mâinile pe tocurile pistoalelor.
— Am primit un apel… — a început unul dintre ei. — De multe ori, — a adăugat altul. — Și am fost informați că are loc ceva foarte rău în apartamentul dumneavoastră. Totul cade și veselă se sparge. Se aude un țipăt și un urlet înfricoșător. Ne permiteți să intrăm în apartament pentru a ne asigura că totul este în regulă și… ridicați mâinile, vă rugăm, încrucișați-le pe cap și mergeți într-un colț al camerei.
Vecinii priveau bărbatul cu teamă și mustrare.
— A-a-a… Iată despre ce este vorba, — spusese bărbatul și a continuat: — Vă rog, intrați!
S-a retras într-un colț al camerei cu mâinile încrucișate pe cap. Polițiștii au inspectat apartamentul, observând haosul terifiant, și căutau ceva în fiecare cameră.
— Ce căutați? — a întrebat bărbatul.
— Un corp, — a răspuns unul dintre polițiști. — Și explicația dumneavoastră.
— Ah, un corp! Vă arăt imediat un corp, — a spus bărbatul.
Polițiștii au devenit imediat precauți și au pus mâinile pe tocurile pistoalelor. Cu precauție, de-a lungul peretelui, fără mișcări bruște, omul a ajuns în bucătărie. A deschis ușa larg și a făcut un gest amplu.
— Poftim! — a spus el. — Iată corpul.
Polițiștii l-au împins deoparte și au dat buzna în bucătărie. Corpul stătea pe masă și zâmbea obraznic. Iubea atenția. Și în fața lui stătea musca. Pentru câteva secunde, domni liniștea, în timp ce polițiștii își reveneau și examinau scena. Apoi ochii lor au prins să lumineze. Primul a râs cel care începuse discuția, urmat imediat și de ceilalți.
Râdeau și nu mai puteau să se oprească, iar Gheorghiță i-a privit pe ei și pe bărbat cu o privire triumfătoare, parcă spunând: „Vezi? Toată lumea e mulțumită. Așa că nu am muncit degeaba!”. Polițiștii au făcut poze cu musca și Gheorghiță în brațe în fața prăpădului provocat. Toată lumea râdea și era fericită. Mai ales pisoiul. Căci doar toți au apreciat eforturile sale.
Când poliția și vecinii au plecat, bărbatul s-a așezat din nou pe scaun.
— Vă ajut, — a auzit el o voce și s-a întors.
Alături era o femeie de la parter.
— Azi am liber, — a spus ea, zâmbind. — Singur vă prinde noaptea, dar împreună ne mișcăm repede.
— Îmi e jenă să vă împovărez, — a ezitat bărbatul.
— N-aveți de ce! — a râs ea. — Eu sunt singură. Am doar mama. Locuiește aproape. Și pentru treaba asta mă descurc ușor. Pedepsiți sau certați acest neastâmpărat? — a întrebat ea, arătând spre Gheorghiță.
Pisoiul stătea pe masă, căutând o muscă grasă cu laba.
— Certatu-l… — a oftat bărbatul. — Pe loc îl cert…
S-a ridicat și l-a luat pe Gheorghiță în brațe:
— Așa te porți tare trăsnit! Se face așa? Nu. Nu se face.
Gheorghiță stătea ușor agitat — tatăl său îl mustra. Dar așa frumos și blând făcea asta încât a fost imposibil să reziste, și s-a întins să-și lingă omul direct pe obrazul stâng, iar bărbatul… A sărutat nasul pisoiului.
— Ei bine, e bine. Bravo, — i-a spus el lui Gheorghiță. — Așadar, ai înțeles corect. Să nu mai faci asta niciodată.
Și l-a lăsat pe Gheorghiță jos. Pisoiul și-a ridicat coada și s-a frecat de picioarele femeii. Aceasta s-a amuzat.
— Cât de frumos l-ați certat, — a zâmbit ea. — De ce nu v-am observat până acum?
— Nu știu, — a răspuns bărbatul. — Poate pentru că eram nefericit, dar acum, cu Gheorghiță, s-a îmbunătățit mult.
Și gesticulă spre dezordinea făcută de pisoi.
Femeia a sunat un meșter cunoscut, iar a doua zi bărbatului i s-au montat plase rezistente la ferestre. Acum Gheorghiță se putea relaxa pe pervaz, uitându-se la păsări și la muștele mari.
Femeia și bărbatul au curățat tot haosul, au scos și aruncat toate vasele sparte, au spălat podeaua și au îndepărtat perdelele sfâșiate. Au plecat la magazine să aleagă altele noi.
S-au întors seara, bărbatul adusese tot felul de gustări și un tort delicios. Și o sticlă de șampanie. Știți bine, doamnelor și domnilor. Ca să sărbătorească un nou început. În vechea casă. Împreună cu femeia.
Stăteau la masa din bucătărie, mâncau, beau și vorbeau. Erau fericiți, iar Gheorghiță era cu adevărat bucuros. Stătea pe genunchii femeii și plănuia… un nou ajutor pentru tata.
În cele din urmă, totul s-a terminat bine. Gheorghiță, firește, continuă să-i ajute pe amândoi. Pe tata și noua mamă. Cea care a venit în apartamentul lor doar pentru că l-a găsit pe el, Gheorghiță. Și l-a recunoscut ca fiind al ei.
Acum tata și mama rezolvă împreună consecințele ajutorului său. Și ce credeți? Cum altfel s-ar fi putut termina? Nu s-ar fi putut finaliza altfel deloc.
