Scena se desfășura într-o seară obișnuită când Vasile s-a întors acasă, încălțat și cu pardesiul pe el, și a spus din prima:
– Ilinca! Trebuie să avem o discuție serioasă…
Fără să aștepte vreun răgaz, cu ochii mari de sinceritate, a continuat:
– M-am îndrăgostit!
„Așa, deci,” gândi Ilinca, „Criza vârstei de mijloc ne-a bătut și nouă la ușă. Bun venit…” însă, fără să comenteze, l-a privit atent pe Vasile, lucru pe care nu-l mai făcuse de mulți ani (cinci sau poate chiar opt?).
Se spune că înaintea morții, întreaga viață îți trece prin fața ochilor; la Ilinca, aceeași introspecție se declanșase vizavi de viața trăită alături de Vasile. S-au cunoscut în mod obișnuit – pe internet. Ilinca și-a răpit trei ani de la vârstă, iar Vasile și-a adăugat câțiva centimetri în înălțime, reușind astfel să se încadreze în criteriile de căutare ale celuilalt și s-au găsit. Nu-și mai amintea exact cine a scris primul mesaj, dar știa că scrisoarea lui Vasile nu avea pic de vulgaritate și era presărată cu o ușoară autoironie, ceea ce i-a plăcut. La treizeci și trei de ani, cu un aspect fizic obișnuit, Ilinca își cunoștea limitele pe piața matrimonială și era conștientă că locul ei era undeva în spate, așa că s-a decis ca la prima întâlnire să fie tăcută, cu urechile ciulite și să poarte ochelari roz și lenjerie dantelată, având în geantă biscuiți de casă și un volum de Eminescu.
Întâlnirea a decurs surprinzător de ușor (unde dai și unde crapă!), iar povestea lor de iubire a evoluat rapid și intens. Se simțeau bine împreună, astfel că, după șase luni de întâlniri regulate și sub presiunea părinților, dornici să-și vadă nepoții, Vasile a făcut pasul și i-a cerut mâna Ilincăi. Familiile s-au cunoscut repede, iar cererea de a avea o nuntă restrânsă a fost acceptată fără rezerve, așa că au ales primul weekend disponibil pentru căsătorie, temându-se să nu se răzgândească cineva.
Crezuseră că trăiesc frumos. Atmosfera era caldă, cu variații sezoniere nesemnificative, fără pasiuni intense, dar plină de respect și armonie – ce altceva și-ar fi dorit? Vasile, om simplu și direct, a renunțat la imaginea de „romantic cu mâini de aur” la câteva săptămâni după nuntă și s-a arătat așa cum era – un soț muncitor și grijuliu, într-un trening comod.
Ilinca, ca femeie, a renunțat treptat la rolul de „gospodină atrăgătoare și cerebrală” chiar înainte de naștere, continuând apoi într-un ritm mai rapid, și după un an deja își pusese deoparte imaginea excesiv calculată, bucurându-se de un halat de casă confortabil.
Acest adevăr, că deși și-au abandonat amândoi iluziile, nimeni nu a părăsit căsătoria sau nu și-a exprimat nemulțumirile, i-a întărit Ilincăi credința în decizia luată și căsnicia lor. Chiar dacă viața cotidiană și creșterea celor doi copii agitau barca lor, divorțul nu a fost niciodată o opțiune, iar după fiecare furtună, reveneau la o stabilitate placidă. Bunicii îi sprijineau din plin, iar professional urcau încet, dar sigur pe scara carierei, fără să neglijeze călătoriile sau pasiunile lor, și fără să depășească normele obișnuite.
De-a lungul celor doisprezece ani de căsnicie, Vasile nu a dat semne de infidelitate și nici măcar nu a flirtat cu altcineva, deși Ilinca nu era deloc geloasă. Și-ar fi permis o asemenea escapadă de clipe, fără ca ulterior să urmeze scandaluri. Imaginându-și-l pe Vasile flirtând, Ilinca zâmbi pentru că totul părea hilar și absurd. Vasile, după încercări eșuate de a face complimente în mod traditional, adoptase o metodă tacită, complimentând doar cu privirea, precum un bufniță.
De-a lungul anilor, Ilinca a învățat să descifreze emoțiile lui Vasile doar după cum își deschidea ochii: de la admirație sălbatică, aprobare prudentă, surpriză involuntară, confuzie neașteptată, până la dezaprobarea totală. Ea îl vedea acum, făcând compliment după compliment unei făpturi și nu-și putu stăpâni zâmbetul imaginându-l ca pe un bufniță, cu ochii larg deschiși.
Cu un nod în gât și cu o uimire amuzată, Ilinca întrebă:
– Și cum o cheamă pe șoricica ta…?
Ochii lui Vasile chiar că se măriră acum, căutând cu mâinile, bâlbâindu-se:
– Cum? Cum ai reușit să ghicești că m-am îndrăgostit de o șoricică?! Ei bine… N-ai habar cât de impresionat am fost când am văzut-o… Privește doar, cât e de drăgălașă și pufoasă… seamănă cu tine…
Vasile scoase de sub haină o micuță șoricică gri cu urechi roz și nasuț rozaliu, cu ochi ca niște mărgele negre.
Din acel moment, Ilinca nu mai auzi nimic. Se bucura de imaginea soțului ei, de noua lor prietenă, de dragostea cu care o acoperea și era nesfârșit de bucuroasă că s-a îndrăgostit de acea șoricică, atât de asemănătoare cu ea…
