Scuzați, dar nu sunt mireasa dumneavoastră.
Și de ce facem asta
Această întâmplare s-a petrecut în realitate și s-a terminat destul de trist pentru o doamnă. Mai precis – pentru două doamne.
Și a început destul de banal.
Părinții lui Viorel de mult voiau să-l însoare. Păi, gândiți-vă: un băiat arătos, sănătos, care lucra ca muncitor la o întreprindere de apărare, câștiga mulți bani acolo, și cu toate acestea – era încă burlac. Deși le dădea părinților doar o mică parte din salariu, cheltuia restul pe distracții și restaurante, ba chiar nici măcar nu voia să își cumpere o mașină. Deși ar fi putut economisi pentru una în șase luni, dacă nu chiar mai repede. Dar la ce bun? Când ai bani, poți merge cu taxiul. Viața era un basm. În timpul liber erai sătul și vesel, și nimeni nu avea dreptul să te cicălească. În afară de părinți, bineînțeles. Dar de aceea sunt părinți, să-și cicălească fiul. Așa gândește Viorel.
Însă mama și tatăl său gândeau cu totul altfel. Și au hotărât problema în mod radical.
S-au înțeles cu o femeie pe nume Florica, care locuia în curtea alăturată și care avea o fiică la fel – părea că trebuia să se mărite demult, dar nimeni nu o ceruse încă. Și Florica, imediat după ce a stat de vorbă cu părinții lui Viorel, l-a prins pe acesta pe o alee îngustă. L-a ademenit la ea acasă sub pretextul de a o ajuta să ducă o sacoșă grea.
Viorel era un băiat bun, așa că a acceptat să ajute. Iar femeia, în semn de mulțumire, l-a așezat la masa din bucătărie, i-a turnat un pahar de coniac. Și totul într-o atmosferă veselă, prietenească.
– Noi, Viorele, suntem oameni simpli, – îi spune ea, – și apreciem bunătatea în ceilalți. Vrem să te cinstim, pentru amabilitatea ta.
Viorel n-a refuzat, femeia insista. A dat pe gât un păhărel, iar ea – a turnat al doilea. Zice că e pentru drum.
Și atunci în bucătărie a apărut și fiica ei, care s-a prezentat – Veta. Viorel, fiind surprins, a zâmbit, dar degeaba. Pentru că Florica l-a invitat din nou pe Viorel, chipurile, la ziua de naștere a fiicei ei.
Viorel, fiind încălzit de coniac, a acceptat desigur. De ce să cugete prea mult? Mâine e sâmbătă, se poate și petrece.
Și a petrecut. Atât de mult, că abia a doua zi de dimineață s-a trezit. Deja luni, de la ele, a plecat direct la fabrică.
Seara a venit acasă de la muncă, și le-a spus părinților cu amărăciune:
– Se pare că am încurcat-o… Acum trebuie să mă însor…
Părinții au răsuflat ușurați și au zâmbit.
Timpul până la nuntă a trecut repede. Întotdeauna e așa – când ai multe treburi, timpul nu trece, ci zboară. Și aici s-a adunat de toate: rezervarea restaurantului, cusutul costumului și al rochiei de mireasă, găsirea verighetelor din aur – cele care să-i placă miresei, plata în avans a transportului pentru miri și invitați… În general, observând cum banii lui dispar pe lucruri pe care nu le înțelegea, Viorel devenea din ce în ce mai posac.
Bine, dacă ar fi iubit-o pe Veta. Dar… Spusese la beție, aproape în glumă: “Ca un bărbat de onoare, ar trebui probabil să mă însor…”, iar Veta și mama ei l-au prins ca într-o menghină. Deci, pentru ce omul trebuie să sufere, doar pentru că a făcut o glumă?
Iar Veta, fericită, îi sugerează:
– Viorele, pregătește-te pentru răscumpărarea miresei!
– Ce? – s-a încordat el. – Ce răscumpărare? Hai să facem simplu. Vin după tine, ne urcăm liniștiți în mașină și mergem la starea civilă.
– Nu! – era încăpățânată mireasa. – Vreau să fie așa cum spune mama.
– Ah, cum spune mama?.. – a șuierat printre dinți Viorel, amintindu-și, iar și iar, prima zi a cunoștinței lor. În ultimele zile, tot ce făcea Viorel era să reînvie acel moment în minte, când o ajutase pe Florica să ducă lucrurile acasă. Rememorând și chinuindu-se cu bănuieli. Își dădea seama că întâlnirea sa cu Veta nu fusese deloc întâmplătoare, dar era parte dintr-un scenariu bine pus la punct de viitoarea soacră.
Dar, a venit acea zi când Viorel, cu inima grea, a îmbrăcat costumul de mire și a plecat cu mașina închiriată după mireasă. Ca un prost s-a dus. Căci, până la curtea vecină, putea merge și pe jos. Dar, vezi tu, nu se face așa. Trebuie ca toți să vadă cum vine mirele după mireasă.
Nici nu reușise să intre bine în scara blocului unde locuia tânăra, când a fost înconjurat din toate părțile de prietenele miresei, cerând bani pentru fiecare treaptă care să-l conducă spre fericire.
A scos banii pregătiți dinainte și i-a dat, doar ca să fie lăsat în pace. Aproape că tremura, nu doar din cauza ceremoniei, ci mai ales la gândul că va trebui să mintă la starea civilă, că o iubește pe mireasă.
Blestemând – tot în gând – totul din lume, a urcat la etajul doi, a intrat pe ușa deschisă a apartamentului promițător, și a văzut, fără vreo explicație, nu una, ci cinci mirese, toate cu fețele ascunse de o dantelă albă, groasă.
O altă prietenă a miresei a declarat cu importanță:
– Acum mirele trebuie să ghicească din prima încercare cine dintre aceste mirese este Veta, iubita sa. Pentru fiecare greșeală mirele va plăti o amendă maaaaaare!
– Ah, trebuie să plătesc și o amendă? – a mormăit Viorel, iar toți au râs, luând cuvintele sale drept o glumă.
A stat o întreagă minută, uitându-se furios la aceste fete, realizând că îi rămâne tot mai puțin timp pentru a se retrage. Cei prezenți credeau că încearcă să ghicească cine este adevărata mireasă, în timp ce el, aproape leșinat, încerca să se convingă să ia decizia corectă.
Și, într-un final, a hotărât. Alegând dintre aceste fete în rochii albe una, după statură și înfățișare cea mai puțin asemănătoare cu Veta, a prins-o strâns de mână și a exclamat nervos:
– Iată mireasa mea!
A spus și a plecat în grabă cu ea, fără să-i dea drumul. Tânăra, crezând că e o glumă obișnuită de la mire, a râs veselă și a mers după el.
Toți din jur au început să râdă și să țipe bucuroși:
– Mirele a greșit! Din partea lui o amendă! Zece mii!
În timp ce ei strigau și râdeau, Viorel și tânăra au ieșit repede din bloc, și el a tras-o în mașina comandată.
– Ce faceți? – abia acum s-a prins tânăra, dar automat s-a așezat și ea în mașină lângă el. – Ați greșit, nu sunt mireasa dumneavoastră!
– Știu! – a exclamat nervos mirele și i-a ordonat imediat șoferului: – Apeși pedala! Să plecăm de aici rapid!
Mașina s-a pornit lin, iar tânăra și-a tras cu grabă dantela de pe față.
– Ce faceți?! Ați greșit! Opriți mașina!
– Nu, nu am greșit! – a dat din cap nervos Viorel, privind-o în ochi cu disperare. – Nu am greșit deloc!
Și atunci s-a întâmplat ceva ciudat și de neînțeles. Poate că tânăra a citit în ochii lui Viorel ceva foarte clar pentru ea, dar s-a liniștit imediat. Și doar a întrebat prudent:
– Viorele, ești sigur că faci bine ceea ce faci?
Viorel, continuând să o privească în ochi, a dat din cap disperat.
– Așa că tu, pe Veta, de fapt, nu o iubești? – a întrebat din nou ea.
– O urăs-c-ro-sti.-a Viorel încet.
– Și unde mergem acum? – a întrebat tânăra.
– Cum adică unde? – Șoferul s-a uitat nedumerit. – Nu mergem la starea civilă?
– Nu, comandantule… – a spus trist Viorel. – Nu mergem acolo.
– Nu pricep! – Mașina a frânat brusc.
– Acum probabil ar trebui să mă ascund undeva de toți… – Viorel i-a privit din nou în ochi, iar ea a zâmbit.
– Vrei să te ascund eu? – i-a propus ea.
– Opriți, tinerii căsătoriți! – a exclamat revoltător șoferul. – Și de ce nu mergem la starea civilă? Aveam toată ruta voastră stabilită!
– Nu vă faceți griji, vom plăti în plus, – a spus cu încredere tânăra. – Doar duceți-ne la această adresă. – Și a spus numele străzii și numărul casei. Și Viorel a confirmat rapid: – Da! Vom plăti! La tarif dublu! Doar, vă rog, dacă încep să vă sune rudele mele, nu răspundeți!
Scandalul, desigur, a fost de proporții. Părinții lui Viorel, împreună cu Florica, au încercat chiar să raporteze la poliție despre dispariția mirelui. Dar acolo doar au râs și le-au sugerat să apeleze la televiziune, să facă un apel către mirele fugar.
Viorel s-a temut să se întoarcă acasă vreo două săptămâni, și Valentina – așa se numea fata care l-a salvat, a devenit pentru prietena ei, Veta, dușmanul numărul unu.
Dar, peste câteva luni, Viorel și Valentina s-au căsătorit. Pe considerente reciproce de iubire. Băiatul s-a liniștit după nuntă, a devenit un soț exemplar și abstinent. Deși, într-un final, și-a cumpărat mașina. Iar apartamentul au trebuit să-l aleagă undeva departe de cartierul unde trăiau Florica și fiica ei.
