Sorina plângea amarnic și murmura încet pentru sine:
– Ce o să ne facem acum, mamă? Doamne, ce rușine… Toată comuna o să vorbească și o să râdă că mirele nu a venit la nuntă.
Mai bine să se deschidă pământul decât să privesc oamenii în ochi.
– Nu plânge, Sorino, se va rezolva cumva, – o liniștea mama ei cât putea, deși în mintea sa i se învârteau tot felul de gânduri. Mai târziu avu o revelație.
– Costele! – i-a strigat vecinului. – Hai la gară să prindem trenul de dimineață.
– Nici o problemă, – a răspuns el imediat – Pentru tine, Mario, și luna de pe cer.
Femeia trânti cu zgomot ușa din față a mașinii și se așeză comod.
– Acum îi vom găsi Soriței mele un mire, – a spus ea cu toată seriozitatea.
Costel a privit-o surprins:
– Glumești? Crezi că se va găsi vreun voluntar?
– Și de ce nu? Îi voi plăti bine, iar banii îi iubesc toți.
Maria mergea hotărâtă către peronul unde sosise trenul. S-a apropiat de doi tineri arătoși, a schimbat câteva vorbe cu ei, iar într-un minut îi conducea către mașina lui Costel.
– Costele, mergem la magazin, – a spus ea.
– Să luăm costume pentru mire și cavalerul de onoare.
– Are acte? – a zâmbit Costel.
– Are tot ce trebuie! – a exclamat Maria bucuroasă.
– Acesta este viitorul meu ginere Ionel și martorul lui, Radu.
– Priviți, mirele a sosit deja! – cântau invitații. – Ura! În sfârșit!
Sorina a ieșit fericită din casă, dar s-a oprit repede: din mașina lui Costel coborau doi tineri pe care nu-i cunoștea. Mama ei a îmbrățișat-o și a condus-o în spatele mașinii:
– Acesta e Ionel. Ori te măritai acum cu el și peste un timp vă despărțiți discret, ori rușinea și bârfele te vor urmări toată viața. Alege repede.
Sorina nu a putut spune un cuvânt, doar a dat din cap, iar în câteva momente, pe fața ei plină de lacrimi, a apărut un zâmbet.
Nunta a fost un succes, au petrecut cu tot satul până dimineața. Ionel s-a adaptat imediat la rolul său, de Viorica era uluită. Când, în sfârșit, invitații s-au retras la casele lor, Sorina i-a întins mâna lui Ionel și a fost surprinsă de blândețea cu care i-a spus „Mulțumesc. Chiar m-ai salvat”. Și, cu ton serios, a adăugat:
– Nu-ți face griji, ne vor despărți repede.
– Dar eu nu am de gând să mă despart, – a spus ferm Ionel.
– Dimpotrivă, vreau să te cunosc mai bine.
Sorina nu se aștepta la așa ceva.
– Ce mai surpriză! Ce chestie! – a exclamat ea.
– Unul mi-a promis iubire veșnică și a dispărut, iar un necunoscut vrea să își petreacă viața cu mine…
– Cum adică necunoscut? – a spus Ionel, simțindu-se jignit.
– Sorino, mi-ai plăcut de la prima vedere.
– Dar tu… – a strigat mireasa supărată, dar băiatul a întrerupt-o.
– De azi înainte sunt soțul tău. Știi, mama mea mereu se temea că nu mă voi căsători niciodată și nu-mi voi găsi perechea, iar eu îi spuneam că destinul meu mă va găsi singur. Uite, așa s-a și întâmplat. Crezi că voi renunța așa ușor? Poți să nu-mi răspunzi imediat, gândește-te bine mai întâi.
Astfel, Sorina s-a gândit și s-a tot gândit. Aproape 25 de ani, timp în care au crescut trei copii și trăiesc cu Ionel în armonie. Iar Maria încă nu-și poate crede ochilor cum o situație care părea rușinoasă pentru întreg satul s-a transformat în cel mai mare noroc pentru fiica ei pe viață.
