Am divorțat de primul meu soț în urmă cu mulți ani. Oh, cât de mult mi-a distrus nervii! Mi-a luat mult timp să mă recuperez după acea căsnicie. Nu muncea, îmi cheltuia banii pe băutură și lua lucruri din casă.
Am suportat totul pentru că aveam un fiu care creștea. Dar într-o zi, când Mihai avea doisprezece ani, a venit la mine, m-a privit direct în ochi și mi-a spus:
— Mamă, de ce suporți asta? Dă-l afară!
În acel moment, parcă mi s-a ridicat un văl de pe ochi și, fără nicio ezitare, l-am alungat pe soțul meu. Bucuria pe care am simțit-o nu poate fi descrisă în cuvinte. Mai târziu, am avut câțiva admiratori, dar nu mi-am dorit niciodată o relație serioasă. Mi-era teamă să nu cad din nou într-o capcană.
Ultimii patru ani au fost deosebit de dificili. Fiul meu a plecat să muncească în Canada și a decis să rămână acolo definitiv. Nu vreau să merg acolo – este prea târziu ca să mă obișnuiesc cu o altă țară.
Perioada de carantină a fost extrem de grea pentru mine – nimeni nu m-a vizitat. Apoi, a devenit și mai trist.
— Găsește-ți măcar un prieten, ca să ai cu cine să vorbești! – m-a îndemnat prietena mea.
— Știi, mă uit la bărbații de vârsta mea – toți arată groaznic și sunt lipsiți de putere. Mi-ar fi rușine să mă afișez cu ei. La ce mi-ar folosi? Să îngrijesc pe cineva la bătrânețe? Ei nu au nevoie de o parteneră, ci de o menajeră.
— Atunci cunoaște pe cineva mai tânăr. Arăți minunat!
Asta m-a pus pe gânduri. Întâmplător, un bărbat care locuia în casa vecină a început să vorbească cu mine. În fiecare zi, își plimba câinele prin parcul din apropiere.
Se numea Daniel. Era divorțat, fosta lui soție plecase în Italia și avea o fiică adultă. Arăta foarte bine pentru cei 49 de ani ai săi. Ca să vă reamintesc – eu am 62 de ani.
Am început să ne vedem, iar el îmi arăta o atenție deosebită – îmi aducea flori aproape în fiecare zi. Nici nu am realizat când a început să locuiască la mine. Toți din jur erau surprinși că un bărbat atât de chipeș și interesant s-a îndrăgostit de mine. Nu voi nega – mi-a făcut plăcere.
În fiecare zi îi găteam mâncare gustoasă, spălam și călcam hainele lui cu bucurie. Dar într-o zi, mi-a spus:
— Ai putea să-mi plimbi câinele. Îți prinde bine să petreci mai mult timp în aer liber!
— Hai să mergem împreună.
— Poate că nu ar trebui să ne afișăm prea des împreună în fața oamenilor.
„Se rușinează cu mine?” – m-am întrebat. Atunci am realizat că devenisem servitoarea lui. Am decis să am o discuție serioasă cu el.
— Cred că treburile casnice ar trebui împărțite în mod egal. Poți să-ți calci singur hainele. Și să-ți plimbi câinele.
— Ascultă, dacă ai vrut un bărbat tânăr și atrăgător, trebuie să-l faci fericit. Ce beneficii am eu din această relație?
— Ai 30 de minute să-ți strângi lucrurile și să pleci!
— Ce? Nu pot – fiica mea deja și-a adus iubitul în apartamentul meu.
— Atunci locuiește cu ei!
Fără să ezit, l-am dat afară. Deși, sincer vorbind, m-am simțit tristă. Oare chiar este imposibil pentru o femeie de vârsta mea să găsească dragostea adevărată? Îmi doresc atât de mult tandrețe…
