Ioana ieșea din clădirea biroului cu un oftat adânc. Fusese o zi haotică. „Chiar avea nevoie de acele rapoarte acum? Le puteam termina ușor mâine”, gândea ea. Stresată de la muncă, a decis să se oprească la cafeneaua ei obișnuită. Deja și-o imagina savurând o salată grecească și sorbind dintr-o ceașcă de cafea, o mică evadare pentru a-i lumina ziua.
Când a intrat, cafeneaua era aproape goală. Era pe punctul de a se așeza la locul ei obișnuit și de a comanda salata, când un chip familiar i-a atras atenția. Era soțul ei, Andrei. Dar nu era singur. Stătea cu o femeie care arăta de parcă tocmai ieșise dintr-o revistă de modă.
Ioana împietri, simțind ca și cum o găleată cu apă rece ar fi fost turnată peste ea. Straina era o blondă platinată îmbrăcată într-o rochie strălucitoare, strâmtă, și purta bijuterii scumpe. Machiajul ei era impecabil. Cei doi erau absorbiți în conversație. Andrei vorbea cu entuziasm, în timp ce femeia râdea, atingându-i ocazional mâna într-un mod flirtant.
Inima Ioanei se strânse. „Deci așa stau lucrurile?”, gândea ea, luptându-se cu dorința de a merge direct la ei și de a-i confrunta pe loc. Voia să facă o scenă dramatică, zgomotoasă, ca într-un film, dar s-a oprit. Ar fi fost prea ușor. Nu, avea un plan mai bun.
Deliberat, s-a întors în spate și a ales o masă într-un alt colț al cafenelei, una care îi oferea o vedere clară asupra lui Andrei și a companionului său atrăgător. A comandat salata grecească și cafeaua, dar le-a lăsat neatinse. În schimb, și-a scos telefonul și l-a sunat pe Andrei. Telefonul acestuia a văibrat pe masă. A aruncat o privire scurtă la ecran și apoi l-a redus rapid la tăcere. Ioana a zâmbit. „Nu vrea să răspundă? Interesant. Ce poate fi atât de important încât nu poate răspunde?”
A și-a fixat privirea asupra lor, notând fiecare gest. Andrei s-a aplecat mai aproape de blondă, șoptindu-i ceva la ureche. Femeia a râs, acoperindu-și gura cu mâna, inelul ei cu diamant strălucind în lumină.
Stomacul Ioanei se strânse. Și-a întors privirea, încercând să-și calmeze respirația. „Stai calmă, Ioana. Nu este momentul pentru panică”, și-a șoptit, răsucind nervos un șervețel între degete.
Flasări de amintiri i-au umplut mintea – cum s-au cunoscut, întâlnirile lor stângace, confesiunile sincere de dragoste. A fost totul o minciună? A jucat el un joc dublu întotdeauna? Scrâșnind din dinți, Ioana a decis să continue să observe. Voia să creadă că aceasta era doar o colegă de serviciu, deși totul în situația respectivă striga contrariul.
Apoi, un bărbat a trecut pe lângă masa ei, atrĂgându-i atenția. Înalt, arătos, cu un pic de barbă nebărbierită, arăta de parcă ieșise dintr-o reclamă. Și atunci inspirația a lovit-o. I-a făcut semn să se apropie.
„Scuzați-mă”, a spus Ioana, cu o voce calmă, în ciuda inimii care-i bătea cu putere. Bărbatul s-a oprit, s-a întors spre ea și s-a apropiat.
„Da?”, a întrebat el, privirea lui curioasă.
„Am o rugăminte cam ciudată”, a început Ioana, ezitând în timp ce încerca să găsească cuvintele potrivite. „Trebuie să punem în scenă o mică poveste. Nimic prea complicat. Vedeți bărbatul acela de acolo?” A înclinat capul spre Andrei. „Acela este soțul meu. Și, judecând după ce văd, îmoștenește. M-ați putea ajuta să-i dau o lecție?”
Bărbatul a ridicat o sprânceană, apoi a zâmbit larg. „De ce nu? Sună distractiv”, a răspuns el, trăgându-și un scaun și așezându-se în fața ei.
„Eu sunt Ioana”, a spus ea, zâmbind ușor.
„Eu sunt Alex”, s-a prezentat el, potrivindu-i energia.
Ioana a simțit pulsul accelerând pe măsură ce arunca o privire spre Andrei. Observase prezența ei. Ochii lui erau plini de confuzie. Clar nu se aștepta să-și vadă soția acolo, mai ales în compania altui bărbat. Pentru o clipă, a împietrit, apoi s-a întors spre partenera sa, încercând să se comporte de parcă nimic nu s-a întâmplat. Dar Ioana i-a văzut pumnul strângându-se.
Dreaptă pe scaun, Ioana s-a prefăcut profund absorbită de conversația cu Alex. S-a aplecat mai aproape, râzând ușor, de parcă el ar fi spus ceva fascinant. Alex a jucat rolul perfect, dănd din cap și zâmbind la momentele potrivite.
Din colțul ochiului, Ioana l-a văzut pe Andrei devenind vizibil neliniștit. Degetele lui băteau în masă, iar privirea lui se tot îndoia spre ei. Blonda i-a spus ceva, dar răspunsurile lui și-au pierdut entuziasmul de mai devreme.
Pentru a ridica miza, Ioana a îndraznit să-i ia mâna lui Alex. El a prins imediat ideea, strângându-i degetele ușor și oferindu-i un zâmbet cald. Privirea lui Andrei a rămas mai mult asupra lor de data aceasta. S-a aplecat spre blondă și i-a spus ceva care a făcut-o să se oprească din râs. Ioana a simțit un val de satisfacție.
„Ești un actor destul de bun”, a șoptit Ioana către Alex, cu un zâmbet.
„Privește-i fața. Aproape că se zvârcolește”, i-a răspuns Alex. „Crezi că l-am tulburat destul?”
„Nu încă”, a răspuns Ioana. „Să trecem pe lângă masa lor în timp ce plecăm.”
Alex a dat din cap, iar amândoi s-au ridicat. Ioana și-a încĂrligat brațul prin al lui, și împreună s-au îndreptat spre ieșire, trecând pe lângă masa lui Andrei și a blondei. Pe măsură ce se apropiau de masă, Ioana nu a putut rezista să adauge o ultimă tușă.
„Oh, salut, Andrei!”, a spus ea cu veselie, prefăcându-se surprinsă. „Ce surpriză plăcută să te văd aici. Și cine este această doamnă fermecătoare?”
Fața lui Andrei s-a albit. Blonda s-a întors spre el, cu o expresie ce cerea răspunsuri.
„Aceasta este… uh, o colegă”, a spus Andrei, vizibil jenat.
Ochii blondei s-au îngustat. „O colegă? Serios?”
„Interesant”, a spus Ioana, ridicând o sprânceană. „Credeam că ai întâlniri cu clienți astăzi.”
Maxilarul lui Andrei s-a întrebătut. „Ioana, ce înseamnă asta? Cine este acest bărbat? Ce joc încerci să faci?”
„Dar tu, Andrei? Poate că domnișoara „colegă” nu știe că ești căsătorit”, a ripostat Ioana, încrobind brațele.
Blonda s-a întrăsnit. „Ești căsătorit?”, a întrebat rece, privirea ei devenind de gheață.
Fără să aștepte un răspuns, blonda și-a luat geanta și a ieșit furtunos din cafenea.
„Groaznic”, a murmurat Andrei, întorcându-se spre Ioana. „Ești mulțumită acum? Care a fost rostul acestui joc? Ea era un client important. Întrevederea a fost strict profesională!”
„Strict profesională? Atunci de ce nu ai răspuns la telefon?”, a ripostat Ioana.
Andrei l-a privit pe Alex. „Și cine este acesta? Un tip oarecare pe care l-ai agățat?”
„De ce nu? Dacă tu te poți distra în altă parte, de ce nu pot și eu?”, a ripostat Ioana, ridicându-și bărbia.
Ochii lui Andrei s-au mărit. „Deci recunoști că m-ai întrădat?”
„Da”, a mințit Ioana, vocea ei fiind fermă. Voia să-l doar făȑ pe acesta să regret.
