Acum am douăzeci și doi de ani. Tatăl și mama mea au părăsit această lume destul de recent, așa că am putut să-mi părăsesc mica mea patrie fără regrete. Înmormântările tatălui meu și ale mamei mele au fost foarte modeste, pentru că aproape nimeni din familie nu a venit la ele, deși tatăl și mama mea aveau mulți frați.
Când înmormântarea s-a terminat, toate rudele aveau treburi urgente de rezolvat. Ei bine, Dumnezeu să fie cu ei! După înmormântare, am decis că ar fi mai bine să plec, pentru că amintirile erau prea dureroase pentru mine.
Lucrurile nu mergeau bine în orașul meu natal. Totul a început încă din liceu, unde am fost foarte abuzat de colegii mei. După ce am absolvit și mi-am găsit un loc de muncă, am fost veșnicul “băiat de bici” pentru superiorii mei. M-am gândit o vreme și am decis să-mi încerc norocul în lume , în acest scop am vândut casa părinților mei și am plecat în căutarea unei vieți mai bune la malul mării, acolo am decis să cumpăr o bucată mică de teren pe care am construit o casă de o sută cincizeci de metri pătrați.
După ce am terminat construcția, am făcut fotografii ale casei mele și le-am postat pe diferite rețele sociale. În timpul construcției casei, am sunat multe rude și le-am consultat, dar acestea au pretins că nu știu nimic. Niciuna dintre ele nu m-a ajutat în vreun fel, nici măcar să îmi dea un sfat bun.
După ce a venit vara, toate rudele mele au început să mă sune, spunându-mi că s-au hotărât să-și petreacă vara la mare și m-au rugat să le permit să stea în casa mea pe durata vacanței. Aș fi putut fi de acord cu asta, dar de ce?
Când tatăl și mama mea au fost înmormântați, rudele nu au reușit să vină, iar din punct de vedere financiar nu m-a ajutat nimeni atunci, mi-au spus atunci că abia reușeau să se descurce. Iar acum veneau în vacanță la mine, ceea ce, îmi pare rău să spun, nu este o plăcere ieftină.
Vara aceasta am aflat că se întâmplă să am o mulțime de rude, toți mă iubesc și le este foarte dor de mine. Chiar și foștii mei colegi de clasă au început să-mi scrie și să mă laude, să mă salute , pur și simplu grozav, și au început să ceară să mă viziteze.
M-am săturat de ipocrizia lor. Am scris pe rețelele de socializare că a fost înșelăciunea mea nevinovată sau visul, cum preferați. Apoi am postat o poză cu vechea cocioabă și am spus tuturor că am pierdut toți banii pentru casa părinților mei și, prin urmare, nu puteam cumpăra decât această cocioabă, apoi am scris că abia aștept să mă viziteze și poate să mă ajute cumva să repar casa. Când am făcut asta, rudele și prietenii mei au dispărut din nou. Din nou, aveau lucruri urgente de făcut și, după cum s-a dovedit, toți erau săraci ca șoarecii de biserică.
Acum mă gândesc: de ce sunt oamenii atât de ipocriți și lumea atât de crudă? Acum mă relaxez la soare pe plajă și m-am gândit să pun aceste imagini pe site-ul meu. Dar apoi am decis că nu voi “flutura o cârpă roșie în fața gurii taurului” și nu voi inspira gelozie. Poate că anul viitor voi posta o fotografie din casa mea reală, pentru a vedea ce face familia mea.
